Ce folos iti aduce faptul ca esti cel mai bun?

Martin Eden, de Jack London (rezumat)

Azi, unii se plang ca traim intr-o societate care si-a pierdut valorile, o societate in care spiritul de turma conteaza iar nonconformismul, cunoasterea nu au valoare. Sa fim obiectivi! Toti marii autori ai lumii au scris in romanele lor acelasi lucru, folosind - poate - cuvinte diferite si / sau limbi diferite: Traim intr-o societate corupta si profund ipocrita in care pentru a fi acceptat trebuie sa gandesti si sa actionezi in spiritul de turma, orice altceva fiind interzis.

Ar trebui sa-i credem pe marii scriitori mai mult decat ii credem pe istorici. Istoricii au consemnat mai mult ceea ce li s-a spus, pe cand scriitorii au trait cele mai multe experiente despre care povestesc in romanele lor; scriitorii au fost in mijlocul oamenior, in centrul evenimentelor.
**

Va amintiti de Martin Eden, din romanul omonim al lui Jack London?

Martin Eden salveaza de la moarte un prieten din inalta societate. Este invitat la masa si o cunoaste pe sora acestuia, de care se indragosteste.

Tanarul marinar sarac si fara educatie, Martin, provenit din zona orasului american San Francisco si-a dorit sa se ridice la nivelul social si intelectual al celor din lumea carora facea parte Ruth Morse, tanara de care s-a indragostit si de care dorea sa fie vrednic.

Incepe sa frecventeze bibliotecile si librariile si solicita ajutorul stapanei inimii lui pentru a reusi. Dotat cu o mare putere de a invata si cu o vointa perfect motivata prin iubire, Martin avanseaza rapid in plan intelectual si isi propune sa devina scriitor - unul de succes, visa el. Isi formeaza o conceptie despre viata si lume bazata pe teoriile darwiniste ale filosofului englez Herbert Spencer.

Ruth se indragosteste, la randul ei, de Martin si se logodesc.

Pe masura ce cunoasterea tanarului se largeste si incepe sa vada mai indeaproape viata familiei Morse si a celor ca ei, Martin realizeaza ca viata acestora nu este ceea ce credea el. Ceea ce vazuse - si crezuse - de la distanta se dovedea acum ca a fost doar spoiala, aparenta si nimic mai mult.

Din pacate, scrierile nu au succesul la care a sperat si dificultatile financiare nu l-au ocolit. Familia facea presiuni sa isi gaseasca un loc de munca serios, unde sa castige pentru a-si putea intretine viitoarea familie. In aceasta trista perioada intalneste un filosof agnostic, Brissenden, care ii devine prieten. Acest prieten e plin de sila la adresa societatii din care face parte si Martin este influentat de convingerile acestuia; isi face cunostinte in diferite cercuri revolutionar-anarhiste ceea ce, evident, nu convine familiei lui Ruth si altora ca acestia. Iubita il paraseste, toata lumea ii intoarce spatele si, mai apoi, Brissenden moare. Dar roata destinului se invarte: scrierile sale cunosc un mare succes si el devine un scriitor foarte cautat. Oamenii incearca sa-i reintre in gratii; Ruth il doreste, din nou, langa ea.

Imbatat de betia cunoasterii, Martin incepe sa inteleaga meschinaria si ipocrizia lumii în care traieste si, dezamagit, isi pierde dorinta de a trai.

 “Martin Eden” e povestea unui tanar sarac ce a dorit sa devina burghez si curand cand dorinta s-a implinit si-a dat seama de falsitatea vietii pe care dorise s-o traiasca.

Martin nu se credea superior celor in mijlocul carora visase sa traiasca, ci era cumplit dezamagit ca iubita lui facea parte dintr-o asemenea lume. Nu-i placea falsitatea si nu credea intr-o viata traita in minciuna, langa oameni fatarnici.

Pentru cineva scarbit pana in maduva oaselor de minciuna, ipocrizie si nedreptate, solutia salvatoare nu va fi niciodata cea aleasa de personajul lui Jack London. Individualismul sa-l fi impins, de fapt, pe aceasta cale fara intoarcere?

Pe scurt: lui Martin nu i-a fost de folos sa devina cel mai bun - a cunoscut ceva ce nu se gandea ca va cunoaste si sufletul lui nu a putut suporta ceea ce mintea a inteles.

Atunci, insa, mediocritatea sa fie calea acceptabila? Probabil ca nu. Poate doar o lupta acerba pentru a zdruncina din temelii teribila apatie si multumire cu nimic din punct de vedere spiritual a celor care formeaza turma.

A cauta tot timpul sa-ti fie comod, sa te instalezi “cat mai bine”, iata un mare semn de mediocritate, scria pe undeva Andre Gide.

*

Unii afirma ca romanul “Martin Eden” este un strigat de disperare prin care autorul isi manifesta dezgustul fata de lumea burghezo-capitalista a Americii inceputului de secol XX.