2012-06-30

Poveste parfumata - Legenda macului

Candva, in negura Timpului, in triunghiul format intre statele numite azi Thailanda, Myanmar si Laos traia un tanar modest ca stare materiala dar bogat spiritual. Inainte de a se casatori tanarul a considerat ca trebuie sa cunoasca mai intai lumea, sa nu ramana cu un vis neimplinit si mai apoi atentia sa ii fie distrasa de la sotie si de la familie. Logodnica a plans si l-a rugat sa nu plece, sa nu mai amane, cu anii, casatoria hotarata inca de cand erau foarte tineri. Tanarul a ramas ferm in hotararea sa si a plecat in lume pentru a se gasi pe sine. A calatorit mult, a cunoscut multi oameni, a suferit, s-a bucurat si multe a invatat din proprie experienta - lectii care nu mai pot fi uitate vreodata.
In calatoriile lui a ajuns intr-un tinut pe care l-a considerat cel mai frumos - poate pentru ca acolo a intalnit o minunata printesa de care s-a indragostit si fericirea lui era mare pentru ca si printesa - Nin pe numele ei - s-a indragostit de el si i-a jurat iubire vesnica. Cu sufletul sfasiat intre fericirea iubirii impartasite si a datoriei fata de logodica lui care - si ea - ii jurase iubire tanarul nu a mintit-o pe printesa si i-a spus adevarul dureros: onoarea il obliga sa isi respecte cuvantul dat logodnicei inainte de plecare. Nin l-a iubit si mai mult pentru sinceritate si i-a spus ca liber este sa plece atunci cand doreste si aceasta ar trebui sa se intample cat mai curand pentru ca logodnica s-ar putea stinge in lacrimi de dor.
Tanarul a plecat, cu inima grea, dar convins ca iubirea pentru logodnica este iubirea adevarata iar iubirea pentru Nin este mai mult o placere a simturilor. Dar inima nu prea ii spunea la fel… A ajuns acasa si a fost intampinat cu bucurie de parinti si de logodnica. Cinstit din fire i-a spus si logodnicei, inainte de a se casatori, ce s-a intamplat pe meleagurile indepartate. Logodnica a zambit, linistindu-l ca Nin e departe dar ea e langa el si acolo va ramane. Au petrecut la nunta si totul parea sa fie bine - dar dorul de Nin il sfasia pe tanar zi dupa zi si noapte dupa noapte. Gandul ii era numai la ea.
Intr-o noapte a visat ca palatul printesei a ars iar frumoasa la care ii ramasese gandul a murit, inima ei transformandu-se intr-o piatra stralucitoare si rosie ca sangele, numita rubin, simbol al puterii divine, a vietii si a dragostei clocotitoare, tamaduitoarea tuturor bolilor si care are darul de a impaca iubitii certati. Rubinul ii face pe razboinici invincibili in lupta si este asociat cu pasiunea si curajul.
Nefericitul indragostit ia din nou drumul catre indepartatul castel si dupa multe peripetii reuseste sa gaseasca piatra in care, dupa cum credea el, dainuia inca inima iubitei sale. Strange piatra la piept si o duce acasa, ascunsa sub camasa, langa inima, si nu se mai desparte de ea.
Dar, intr-o zi, sotia sa, geloasa, il urmareste cand e la scaldat, ia piatra si o arunca in gradina casei. Piatra se sparge si din fiecare fragment rasare un mac. Vazand rautatea sotiei tanarul tare s-a suparat, dar nu mai avea ce face - doar sa priveasca minunatele flori rosii ca sangele care umpleau acum gradina casei. In fiecare noapte uda perna cu lacrimi de dor.
Pentru a-si lua definitiv ramas bun printesa Nin i s-a arata din nou in vis si i-a spus ca ii ofera in dar latexul existent in capsulele de mac, pentru a-si aminti vesnic de frumusetea iubirii lor tragice dar fara a mai suferi, fara ca sufletul sa-l mai doara…
*
Macul este o minunata planta perena pe care o intalnim mai peste tot (in culturile de cereale, pe campii, fanete, parloage, pe marginile drumurilor) si care nu e deloc pretentioasa, dar este foarte valoroasa.
Macul ar putea fi comparat cu un Ianus vegetal, imbinand proprietatile de o valoare exceptionala cu cele malefice.
Populatiile - din cele mai vechi timpuri - cunosteau si utilizau macul, asa arata descoperirile de natura arheologica. Se pare ca despre utilizarea opiului se stia inca de acum sapte mii de ani; ca dovada ar fi unele tablite sumeriene descoperite pe teritoriul Irakului de azi. Datorita virtutilor terapeutice remarcabile ale opiului originea macului era pusa pe seama divinitatii si exista o multime de legende care ne invata despre aparitia acestei plante care poate fi intalnita avand nu doar flori rosii ci si albe, roz, violet, albastru sau gri.
O alta legenda ne spune cum in Sambata Mare, cand toate florile s-au hotarat sa privegheze, numai macul somnoros a adormit, venindu-si in fire la strigatele de bucurie ale semenelor: "Hristos a inviat!" Atunci, macul s-a rusinat asa de tare incat a devenit din alb, asa cum era inainte, rosu aprins.
Cam toate popoarele au legende despre aparitia macului in lume.
Romanii credeau ca floarea de mac vindeca ranile sufletului ranit din dragoste si utilizau planta in potiuni magice pentru descantece si vraji. Culoarea rosu-sangeriu a macului i-a putut convinge usor despre aceasta putere vindecatore, pentru ca rosu e culoarea pasiunii si a energiei vitale, e culoarea sangelui care circula prin vene, sustinand esenta omului. Rozul, o nuanta delicata de rosu, reprezinta pasiunile mai domolite iar albul simbolizeaza inocenta si puritatea, este culoarea gandirii si a constiintei superioare.
Dar macul era considerat si ca simbol al somnului adanc si al mortii. La greci, zeii Hypnos si Thanatos (zeul Somnului si zeul Mortii) au fost reprezentati avand pe cap coronite din flori de mac sau tinand in maini aceste flori. Macul este un simbol al victimelor tuturor razboaielor.
S-ar putea spune ca macul simbolizeaza cele doua extreme esentiale in viata omului: nasterea (pentru ca din dragoste omul vine pe lume) si moartea. O alte legenda spune ca in timpul razboaielor se observa flori de mac care infloresc langa mormintele soldatilor, ceea ce ar simboliza renasterea.

Plinius cel Batran descrie in Istoria naturala si efectele semintelor de mac, planta pe care o aseaza in categoria ierburilor care aduc inaintea ochilor fantome si iluzii distractive si agreabile. Dar uita Plinius (si altii) sa mentioneze ca macul european nu are astfel de proprietati.

Urmariti Povestea parfumata a florilor de camp la Mirela.

Happy weekend! - De-ale lui Nastratin

Sunt frate-meu!
Un om dintr-un târg străin, căruia hogea îi datora bani, venind în satul hogii și întâlnindu-l pe drum, îl opri și-i spuse:
- Bre, Nastratine, fă bunătatea și-mi plătește datoria.
- Nu sunt eu, sunt frate-meu! răspunse hogea la iuțeală - și-și văzu de drum.
Nu sunt eu, sunt frate-meu!
Să ne deosebești e greu.

Griji să-și facă ei, nu eu
Știindu-l plin de datorii, prietenii îi spuseră odată lui Nastratin:
- Multe griji trebuie să-ți faci, hogeo, când știi de la câți oameni ai luat bani cu imprumut.
- Nicidecum! răspunse hogea. Eu dorm foarte liniștit. Să-și facă grija ăi care m-au împrumutat.
Eu de griji nu mă omor.
Grija-i la-mprumutător.

2012-06-24

Life in pictures - In căutarea unui prieten

Legea junglei
pisoi ranit de oameni rai
Foto si info: www.apam.ro
Numele ei e Pisi. Un iubitor de animale (curajos) a salvat-o din coltii unor caini Avea o rana deschisa - cat palma de mare - oase zdrobite si fracturi. A fost operata si se reface

Life in pictures http://costin-comba.blogspot.com/

2012-06-23

Noaptea de Sanziene, de Mircea Eliade

Actiunea romanului-fresca incepe in noaptea de solstitiu estival a anului 1938 si se incheie la cativa ani dupa al doilea razboi mondial. Cei doi - Stefan si Ileana - se intalnesc intr-o padure, in noaptea de Sanziene, asa incepe romanul, si se termina in alta padure, dupa doisprezece ani, tot in noaptea de Sanziene. Stefan si Ileana se contopesc in iubire si in moarte, adica in eternitate. Noaptea de Sanziene devine, astfel, si un timp al iubirii unice, infinite…

Sarbatoarea Sanzienelor reprezinta un fel de punct al tuturor posibilitatilor, momentul la care cerurile se deschid, permitand iesirea din timp. Romanul porneste de la o supozitie lansata de Stefan Viziru: Unii spun ca noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Dar probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca...
In 24 Iunie natura este in culmea fortelor sale germinative.

Personajele discuta enorm, mai ales probleme capitale: problema iubirii si a mortii, a pieirii si a salvarii universului, a participarii la istorie si a evadarii din timp. Si in acest roman oamenii sunt, aproape toti, intelectuali prin predestinare: spirite devorate probleme, insetate de cunoastere.
Noaptea de Sanziene contine elemente fantastice, stranii, fabuloase, introduse in mod firesc in tesatura realista. Umorul apare in numeroase forme: ironie, gluma blajina, satira, sarcasm, caricatura.
In roman se pune problema “iesirii din timp” Eroul - Stefan Viziru - ar fi vrut ca pentru el timpul sa se opreasca in vreme ce pentru restul muritorilor sa curga. Vreau sa traiesc de-a pururi tanar, ca in basmul nostru Tinerete fara batranete si viata fara de moarte – ii spune Stefan d-rei Zissu.

Mitul si simbolul solstitiului de vara il obsedau pe Mircea Eliade de cateva decenii (romanul a fost scris intre 1949-1954 si publicat in franceza, in 1955). Intr-o conferinta rostita la Radio Bucuresti (3 Iulie 1937) Eliade se referea la deosebita importanta a solstitiului de vara in viata celor vechi. In societatile agricole sarbatorile campenesti incep cu “dansurile ce tin pana in noaptea Sfantului Ioan – miezul verii – si tot atunci se logodesc perechile. Viata omului tine pasul soarelui. Si dragostea creste odata cu patrarul lunii” (Vacanta intelectualului, in Arhiva Societatii Radiodifuziunii Romane)
Finalul romanului – singurul plauzibil, moartea celor doi (Ileana si Stefan) – e in acelasi timp inceputul unei noi vieti. Fericirea suprema dinaintea “iesirii din Timp”, cand il orbira farurile masinii rasarite pe neasteptate, apropiindu-se mult de Ileana, romancierul scrie: “Simti in acea unica, nesfarsita clipa, intreaga beatitudine dupa care tanjise atatia ani, daruita de privirea ei inlacrimata. Stiuse de la inceput ca asa va fi. Stiuse ca, simtindu-l foarte aproape de ea, Ileana va intoarce capul si-l va privi. Stia ca acea ultima, nesfarsita clipa, ii va fi de-ajuns”.
Ultimul capitol e o transfigurare artistica a credintei populare romanesti ca in noaptea de Sanziene cerurile se deschid (pentru cine stie sa vada).
La miezul noptii n-a avut loc un accident de circulatie, ci o trecere in alta viata, o iesire din timp si spatiu.

Ceea ce il interesează pe Mircea Eliade nu este atat copia fidela a realitatii, cat destinul personajelor sale si diferitele conceptii despre timp pe care acestea le incarneaza: timpul fantastic, timpul psihologic si timpul istoric. Autorul aduce in prim-plan drama spirituala a omului superior, confruntat cu iminenta neantului. Spre deosebire de omul religios pentru care moartea nu reprezinta o stingere definitiva, ci echivaleaza cu trecerea intr-o alta modalitate de existenta, acesta are constiinta istoricitatii sale, ceea ce explica si starea de angoasa cauzata de sentimentul fragilitatii fiintei. Ea apare din neant, duce o existenta limitata in timp si se intoarce in neant. Ca urmare, se incearca depasirea conditiei umane perisabile prin abolirea istoriei, considerata ca o succesiune de evenimente desfasurate linear si avand un caracter ireversibil. In viziunea filosofului Petre Biris, unul dintre personajele romanului, imaginea timpului care roade nemilos existenta, anihiland-o in final, este intruchipata de un cariu: E un cariu. Ceasornicul Mortii, ii spun unii. Si intr-adevar este un ceasornic al mortii. Numai bataile lui imi reveleaza Timpul-Moarte, timpul in care traim noi oamenii, atunci cand spunem ca traim, ca suntem vii.
**
Sanzienele (Dragaicele, Iele) sunt zane ale padurilor, de o frumusete extraordinara, care traiesc ascunse de ochiul omenesc in desisurile nepatrunse ale padurilor si pot fi vazute de muritori numai in noaptea de 23 spre 24 Iunie, cand cerurile se deschid. In acea noapte magica ele umbla pe pamant sau plutesc prin aer sarbatorind miezul verii prin dansuri, cantece si desfatari, pe campuri si in poiene. Legenda spune ca ele danseaza goale si muritorii care indraznesc sa traga cu ochiul – sau le intalnesc din intamplare – raman muti sau isi pierd mintile, pentru ca frumusetea lor depaseste cu prea mult puterea omului de a simti.
Sanzienele binecuvanteaza oamenii. Aduc boabe in spicele de grau, parfum si putere de vindecare plantelor si florilor, lecuiesc bolile (mai pe cele ale copiilor), alina suferintele, daruiesc rod in pantece femeilor, aduc ursita fetelor de maritat, inmultesc pasarile cerului si blagoslovesc cu pui animalele.

Nota: Acesta nu este un rezumat propriu-zis al romanului "Noaptea de Sanziene", ci este referirea la simbolul acestei Nopti, asa cum l-a imaginat Mircea Eliade.

Happy Weekend! - Sunt frânt!

pui de pisica de culoarea ghimbirului care s-a toalanit pe burta cu labutele intinse
Intr-un apartament select, dintr-un bloc la fel de select, locuieste o doamna nemaritata. O vecina - curioasa ca toate vecinele - o intreaba mereu de ce nu se casatoreste, de ce nu-si gaseste si ea un barbat cumsecade.
- De ce?! intreaba domnisoara. Doar am un caine, un papagal si o pisica. Astea-mi sunt destule pana peste cap.
- Dar, totusi, aceste aceste vietati nu se pot compara cu un sot!
- Cum sa nu? Cainele maraie mereu, papagalul injura toata ziua, iar pisica-i plecata toata noaptea.

foto: via e-mail (eu doar am "inscriptionat-o")
HAPPY WEEKEND! - Editia a 14. la Elly

Iubire si din nou Iubire

citate despre iubire
… Si daca dragostea ma paraseste
De mii de ori mai mult m-as razbuna,
Apoi in ochii de-unde ies vapai
Ce-nflacareaza inima
Mi-as atinti privirea de aproape
Spre-a razbuna durerea parasirii
Si-apoi cu dragostea as face pace
(Dante Alighieri)

Cu cat sufletele sunt mai apropiate, si se oglindesc perfect unul intr-altul, cu atat iubirea se descompune mai cumplit. Unde nu exista spatiu liber, unde nu exista lumina din afara, incepe descompunerea, putrezirea. Si in paradoxul acesta consta toata tragedia; pe de o parte omul ca sa fie fericit, ca sa poata realiza viata, trebuie sa se apropie pana la depersonalizare de altul; pe de alta parte, orice apropiere stransa, orice dragoste, aduce dupa sine descompunerea, moartea in doi, putrezirea impreuna, cea mai cumplita incercare ce i-a fost ursita omului.
Mircea Eliade, Intoarcerea din Rai

…iti daruiesc mana!
iti daruiesc iubirea - mai de pret ca tot aurul din lume,
ma daruiesc pe mie insumi tie -
mai inainte de legi si de predici.
Doresti sa mi te daruiesti si tu?
Drumeti sa fim pe acelasi drum,
alaturi unul altuia pe viata?
Walt Whitman, Cantecul drumului larg

Exista o clipa in care cel mai stapanit in ale iubirii simte totusi o tresarire; o privire, un gest, un cuvant, o stare a spiritului si iata ca toate hotararile luate pentru a se impotrivi acestui simtamant divin se risipesc ca prin farmec, lasand drum liber patimii care cotropeste si cucereste fiinta toata.
Paul Feval fiul, Fiul lui D’Artagnan

Iubirea, pentru cine-o pretuieste,
Imbold al faptelor slavite,
Iar frumusetea e o scoala-nalta
De-alese si marete simtaminte
Giacomo Leopardi

Iubirea inseamna in genere constiinta unitatii mele cu un altul. Iubirea e insa simtire, adica eticul in forma naturalului.
Hegel

A iubi e un verb activ - de ce cand spui “te iubesc” te gandesti “as vrea sa ma iubesti”? - el e expresia dorintei de a face ceva cuiva si nu contrariul. Uita egoismul!
Marin Preda

Iubirea pe care o spala ochii cu lacrimile lor ramane pururea curata si frumoasa

Fericiti cei care sufera in dragoste, e semn ca traiesc
Lascar Dinulescu, Râpa

Poveste Parfumata - Parfumul Noptii de Sanziene sau parfumul dansului

Dans rajput
Orchestra e asezata inapoia unei perdele: doua viori, vira, un soi de tambal si o toba surda. Dansatoarele apar toate deodata, cu sfiala marita pentru ca esti european, tinandu-se de mana - si se plimba agale prin camera ca sa le admiri costumele. Sunt unele adevarate minuni, si inspaimantator de scumpe, numai fir si matase nemaivazuta, cu coliere si nestemate. Dupa ce te-au imbiat cu tigari sau bauturi - bat din palme ca sa inceapa muzica. Stau toate langa perete si ingana muzica saltand foarte usor talpa piciorului… Pornesc aplecandu-si trupurile spre stanga, intr-o miscare precipitata, parca le-ar rasturna - si cand bratele s-au plecat, lovesc din palme si salta inapoi. Miscarea se repeta iar muzica grabeste din ce in ce mai mult ritmul, pana ce plecarile si ridicarile par niste izbucniri si caderi neinteles armonizate.

E peste putinta de a reda fascinatia dansului acesta numai ritm si numai sugestie. Cine ar putea povesti un dans rajput, cum sa poti sugera miscarile acelea de cobre somnoroase, miscari de muschi lungi, mai mult intentie decat gest, intrebarile de tresariri maniate, de idol insufletit prin minune, miscari de trunchi intreg curmate de seninatatea capului? Dans dupa dans descoperi alte ritmuri, alte prodigii de simplitate, alte unduiri chematoare, agonizante, revoltate, poruncitoare. Si apoi vine dansul final, dansul nudului, neasteptat de somptuos, aproape regal; dansatoarele si-au pastrat bijuteriile si bratarile de argint de la glezne. Pe trupurile lor alb-aramiu argintul pare o patina de gheata. Le-ai crede izbucnite din pamant, asa cum stau infipte pe picioarele greu argintate. Par idoli cu umblet de vis sau o ghirlanda de Apsaras, acele nimfe ceresti cari incanta prin  muzica si dans eternitatea zeilor indieni.
Miscarile lor, anevoie le-ai fi crezut cu putinta pentru un trup omenesc; infiorari si gesturi schitate timid, o interiorizare tot mai perfecta a ritmului, pana ce se localizeaza si straluceste intr-un singur centru.
Iar cand se opreste orchestra, impietresc si ele, in aceeasi atitudine prin care au inceput dansul si-ti apar deodata goale si absente - ca si cum ar fi fost sase statui insufletite de zane si impietrite din nou odata cu zborul lor, odata cu tacerea.

(asa descrie dansul Mircea Eliade, in “Dansuri in noapte la Jaipur”, conferinta din 24 August 1932, v. “Taina Indiei”, Ed ICAR)
Dansul, atmosfera, decorurile, timpul in care se petrece actiunea imi “descriu” parfumul Opium. La momentul dansului descris de Mircea Eliade in mod sigur erau arse plante aromatice pentru a completa efectul miscarilor asupra asistentei.
La nivelul preferintei personale parfumul Opium reprezinta cu adevarat “ceea ce este aprins”. In Noaptea de Sanziene poate fi punctul de inceput al focului Iubirii.

Dansul este cea mai frumoasa arta, pentru ca nu este traducerea sau abstractizarea vietii; este viata insasi (Havelock Ellis). Dansul inseamna geometria ideala a formei, ingemanarea artelor, dar in acelasi timp dinamism.
Sanzienele nu sunt socotite ca fiind zane rele, dar se razbuna cand sunt ofensate, starnite sau cand sunt vazute dansand. Pedepsesc omul pocindu-l, dupa ce l-au adormit cantand si cu vartejul horei jucate in jurul lui de trei ori. Mitul Sanzienelor se pare ca isi are originea intr-un vechi cult al Soarelui, la daci. Cand cerurile se deschid se zice ca ar trebui sa ne punem o dorinta si aceasta se va implini negresit. Dar dorinta trebuie formulata astfel incat sa nu fim dezamagiti ca se indeplineste doar pana la punctul in care am formulat-o si mai apoi… nu stim ce sa facem. Sanzienele pot indeplini dorinte dar sunt stricte in ceea ce priveste… exactitatea cuvantului. Ele nu calauzesc omul, chiar daca ii indeplinesc dorinta.

Tot ce-i mai frumos pe lume sa fie in sufletul si viata voastra, iar Zanele bune sa aiba grija de voi si sa va indeplineasca dorintele!
Poveste parfumata Sursa parfumului minunat al povestilor este la Mirela

2012-06-22

Iubire neconditionata

www.hoshinavi.com
Traia candva un om care a infruntat toate greutatile vietii si a parcurs cu dragoste toate caile lumii Maya (lumea iluziei, cum e numita in unele legende orientale) si a ajuns la poarta Nirvanei (cume e numit Raiul in Orient). Acolo il astepta un Gardian care i-a pus mai multe intrebari si l-a supus la mai multe teste. Omul avea raspunsurile corecte si toate testele le-a trecut cu succes. In Cartea Vietii Gardianul nu gasea decat fapte bune inregistrate, puritatea sufletului, curatenie si a constatat ca omul era demn sa paseasca pragul Nirvanei, cand aude un latrat.
- Ce-i asta? se mira Gardianul, privind spre picioarele omului.
- E cainele meu, prietenul care m-a insotit cu credinta pe calea vietii si mi-a fost alaturi la bine si la greu.
- Doar n-ai de gand sa-l iei cu tine! se arata uluit Gardianul.
- Ba da; nu-l pot lasa singur dupa ce el m-a insotit pretutindeni aratandu-mi dragoste. E prietenul meu cel mai bun.
- Dupa o viata in care ai facut totul bine si ai ajuns la poarta Nirvanei vrei sa abandonezi totul pentru un caine?! Cainii nu pot intra in Nirvana, trebuie sa il lasi aici.
Chiar si cainele si-a rugat stapanul sa il abandoneze si sa-si urmeze calea, multumindu-i ca l-a hranit, l-a iubit si i-a fost alaturi. Omul, profund mahnit, il riveste pe Gardian in ochi si zice:
- Daca trebuie sa-mi parasesc prietenul pentru a intra in Nirvana aleg sa ma intorc in lumea suferintei alaturi de prietenul meu.
Si a plecat omul, urmat de catelul credincios, dar in orice directie s-ar fi indreptat, oricat ar fi ocolit, tot la poarta Nirvanei ajungea.
- Ce inseamna asta? intreaba cu uimire, privind cerul.
Gardianul ii apare din nou, zambind cu dragoste.
- Tocmai ai trecut ultimul test - ii spune. Refuzand sa intri in Nirvana singur ai depasit ultima bariera ce era intre tine si Nirvana.

O alta adaptare dupa o poveste din “Legea iubirii” (The Law of Love & Its Fabulous Frequency Of Freedom), de Jasmuheen  - nascuta in 1957, cu numele Ellen Greve)

Valoarea inelului

Traia candva un tanar care dorea sa fie de folos societatii, dorea sa ii fie ascultate, opiniile ideile, dar semenii il luau in deradere sau pur si simplu il ignorau pentru ca nu era genul care sa insiste, sa ridice glasul sau sa devina agresiv pentru a fi ascultat. Avea impresia ca nu insemna nimic pentru nimeni.
Intr-o zi aude ca undeva, la marginea orasului, isi are bordeiul un batran intelept. Se hotaraste sa plece in cautarea inteleptului pentru a- cere ajutorul. Nu i-a trebuit mult sa afle locuinta inteleptului pentru ca toata lumea stia sa il indrume. L-a aflat pe intelept trebaluind in gradina si se cam codea sa il intrerupa din activitatea lui, dar isi ia inima in dinti si i se adreseaza:
- Buna sa iti fie ziua, inteleptule si scuza-ma ca te intrerup din ale tale; am venit la tine pentru ca ma simt mic, si neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun desi stiu ca pot fi de ajutor celorlalti. Ajuta-ma, te rog, invata-ma cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine…
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse: 
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. 
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine. 
- As fi incantat sa te ajut - murmura tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinteaza batranul. Scoate de pe degetul mic un inel si il intinde tanarului adaugand: - Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cati mai multi, dar ai grija sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede. 
Tanarul ia inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepe sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifesta interes pentru mica bijuterie, dar cand le spune care e pretul isi pierd interesul, bombanind ca e prea scump. Cand le spune ca sub un banut de aur nu va vinde inelul unii rad, altii se incrunta, altii ii intorc spatele. Un mosneag ii spune cat de valoros este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Cineva s-a oferit sa-i dea doi bani: unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu trebuie sa vanda pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce bate targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de esec, ia calul si porneste catre casa batranului intelept.  Si-ar fi dorit sa aiba el o un banut de aur pe care sa il dea in schimbul inelului si astfel sa scape pe intelept de grija datoriei si sa se poata ocupa de educatia lui. Descaleca, trist, priponeste calul si intra in casa adus de spate. 
- Imi pare rau – ii spune batranului - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ai cerut. Abia daca as fi putut primi doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spune zambitor inteleptul. Ar trebui ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Tanarul incaleca si pleca in goana. 
Bijutierul examineaza atent micul inel si zice:
- Spune-i invatatorului ca de vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 60 de bani de aur pentru acest inel. 
- Cuuum, 60 de bani de aur?!?  exclama naucit tanarul. 
- Da - raspunde bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 80, dar daca vrea sa-l vanda repede, nu-i pot oferi decat 60. 
Tanarul multumeste si se intoarce la invatator, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate. 
- Sezi, te rog - ii spune acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel: o bijuterie valoroasa si unica. Si doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. 
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea inelului: valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze. Nu trebuie sa fii deznadajduit, ci trebuie sa continui sa maresti valoarea bijuteriei care esti. Parerea multimii conteaza mai putin cat timp esti constient de propria-ti valoare si cand va fi timpul vei intalni pe aceia care sa iti recunoasca si sa-ti aprecieze valoarea.

(din colectia personala - nu stiu autorul si titlul nu e cel original, pentru ca nu-l mai stiu pe acela)

2012-06-21

Confucius și copilul - dialog

- Ești tu mic, dar la vorbe te pricepi - se adresează Kong Zi (Confucius) unui țânc care și-a ridicat o cetate în mijlocul drumului și i-a spus filosofului că nu e nicio lege care să silească cetatea să se ferească din calea căruței.
Băiatul a răspuns:
- Am auzit că la trei zile de la naștere peștele știe să înoate, iepurele să alerge, dragonul să-și arate colții, iar pruncul să-și recunoască părinții. Toate aceste insușiri sunt înzestrări de fire date, așa că nu poate fi vorba de pricepere.
Kong Zi îl mai întreabă pe țânc:
- În ce munți nu sunt pietre? În ce fel de apă nu trăiesc pești și raci? Ce fel de ușă n-are zăvoare? Ce fel de căruță n-are roți? Ce fel de vacă nu fată? Ce fel de iapă nu face mânz? Ce fel de foc nu scoate fum? Ce fel de femei n-au bărbați și ce fel de bărbați n-au neveste? Care sunt zilele cu ceasuri mai puține și care dintre ele au ceasuri de prisos? Ce fel de arbore nu are crengi? Ce fel de oraș n-are târg?
Copilul a răspuns repede:
- În munți de lut nu sunt pietre. În apa din fântână nu trăiesc nici pești nici raci. Ușa care nu trebuie încuiată e cea fără zăvoare. Lectica e căruța fără roți. Vaca de argilă nu fată. Iapa cioplită din lemn nu face mânz. Focul licuricilor nu face fum. Zeii nu au neveste, zânele nu au barbați. zilele de iarna au ceasuri mai puține, iar cele de vară au ceasuri de prisos. Butucul nu are crengi. Orașul pustiu nu are târg.
- Ce brazi cresc pe acoperiș? Ce trestii cresc deasupra pragului? Ce papură crește pe pat? De ce latră câinele la stăpân? De ce nora își pune soacra să muncească în locul ei? De ce se pefac păsările de curte în păsări sălbatice? De ce câinele se preface în lup?
Copilul răspunde:
- Grinzile sunt brazii de pe acoperiș. Perdelele din bambus sunt trestiile care cresc deasupra pragului. Rogojina e papura care crește pe pat. Câinele latră la stăpân atunci când acesta e însoțit de un străin. Nora își pune soacra la muncă atunci când îi cere să rupă o floare să și-o pună în păr. Păsările de curte se fac sălbatice când sunt izgonite în mlaștini. Câinele alungat în pădure se face lup.
Kong Zi:
- Știi cât de înalt este cerul? Cât de mare Pământul? Câte grinzi are bolta cerească și pe câți stâlpi se spijină Pământul? De unde bate ploaia, și de unde vine? Bruma unde se naște, și roua unde apare?
Copilul:
- Între cer și Pământ e cale lungă, de o sută milioane nouă mii nouă sute nouăzeci și nouă de li, iar Pământul e tot așa de mare. Bolta cerului n-are grinzi și nici pământul stâlpi, cerul și pământul se sprijină pe vazduhul și norii din cele patru zări. Vântul se stârnește din lacuri și mări, ploaia vine din munți. Bruma pică de sus, iar roua apare pe frunze și ierburi.
(din "Legende chinezesti")

Pasiunea: unde, cand si cui este permisa manifestarea?

Cand dragostea e mare sexul nu mai conteaza - e o vorba care circula prin targ si acopera o sfera larga de amorezati. Ori, daca nici sexul nu mai conteaza cand dragostea e mare de ce sa conteze varsta si aspectul fizic, locul si timpul la care amorezatii isi manifesta acest sentiment? Ar trebui, poate, sa conteze bunul simt.

Intr-o zona de camp, in apropierea caii ferate, unde s-a impamantenit obiceiul de a se sta vara la soare, pe o patura cu patratele mari, un cuplu trecut de prima tinerete se saruta de zor. El, cu camasa descheiata si burta cazuta peste cureaua pantalonilor si ea cu maricei colacei de grasime in jurul taliei, imbracata cu un tricou decoltat si lalau si pantaloni scurti, desi picioarele nu sunt epilate… Nu-i deranjeaza asistenta dar gestul lor este deranjant pentru unii dintre cei prezenti, care mai sunt insotiti si de copii aflati la varsta curiozitatii. Un tata prezent acolo cu sotia si copiii se apropie de cuplu si, cu oarecare sila, le spune sa se abtina sau sa-si ia o camera, pentru ca sunt dizgratiosi si ofera copiilor un exemplu rau. Si gata scandalul! Ea isi da drumul la gura si nu vreti sa stiti ce-i zice tatalui ingrijorat de exemplul pe care-l au copii lui. Se ridica amandoi, isi aranjeaza hainele, isi iau patura si pleaca. Multumit de sine tatal isi reia locul pe patura, langa consoarta intinsa pe burta si indiferenta la ce se intampla in jur. Si el e multumit cu privelistea ce i se deschide ochilor - ochii lui si ai copiilor pentru care era tare ingrijorat. La cativa metri, langa o tufa, o tanara cu parul valvoi sta in bratele unui tanar care-si tine palma intre picioarele ei. El suplu, ea durdulica in costum de baie, se saruta de zor. Ca si cuplul trecut de prima tinerete, cei doi au tot cheia de la boscheti dar nimeni nu le reproseaza ca se manifesta indecent in public - din contra, pare ca cei prezenti ii privesc cu intelegere si zambesc complice, ca si cum le-ar zice: “asa, baieti, manifestati-va; dragostea e minunata”.
Pentru a completa tabloul trece trenul, suierand, pentru ca se apropie de intrarea in gara. Praful de pe marginea terasamentului se ridica si e dus de vant catre cuplul de indragostiti si peste tatal ingrijorat si familia lui. Pana si cainii aflati acolo cu stapanii sunt deranjati de praful ridicat, dar oamenii nu reactioneaza ca si cum le-ar provoca disconfort. Oamenii care si-au intins acolo paturile nu sunt deranjati nici de cacarezele de oaie ascunse in iarba nici de balega vacilor care pasc adesea in zona si nici de excrementele cainilor pe care proprietarii ii plimba acolo, pe langa calea ferata.
Nu va imaginati ca sunt vreo mimoza care se inchide - sfioasa - la astfel de scene! Fie ca sunt tineri, fie ca sunt mai putin tineri personal mi se pare usor nefiresc ca oamenii sa-si manifeste in public “preludiul amorului”. Poate pentru ca nu am inclinatii de voayeur? Sau, poate, pentru ca sunt demodata si nu inteleg cum sta treaba cu dezinhibarea?

Cuvinte despre Natura

Natura picteaza pentru noi




Petale din cuvinte, presarate in lume de altii - eu doar le-am adunat intr-o singura floare





Apartin urmatorilor: 
John Ruskin, 
W. Goethe
Ugo Foscolo, 
Cesare Pavesi, 
Leonardo da Vinci 

2012-06-20

Nu ma intereseaza

Profesorul Nae Ionescu imi spunea ca aproape nu-l mai intereseaza critica oamenilor care nu cred ca el. Evident: gandesti ca sa depasesti o durere sau sa limpezesti o confuzie. Nu gandesti ca sa convingi pe altcineva. Daca acel cineva pleaca de la aceleasi experiente si e cuprins de aceleasi drame - te va urmari si te va intelege. Altminteri - “nu ma intereseaza”.
Formula aceasta ar parea, la cea dintai vedere, barbara si cinica. Nu e nici una, nici alta. E formularea unei atitudini foarte obiective, foarte cuminti. Sunt contemporan cu atatea manifestari spirituale, culturale si sociale si a fi contemporan inseamna a le cunoaste si a da seama de ele. Dar mai exista si un alt fel de contemporaneitate: o contemporaneitate subiectiva, calitativa. Adica, nu ma intereseaza decat faptele semnificative si substantiale pentru mine, evident. Este un fel de alegere, de selectie personala, din toate faptele si semnificatiile contemporane. Restul le observ si le integistrez - dar nu lupt contra lor, nu-mi pierd vremea polemizand.
Polemica presupune nu numai o mare pasiune pentru adevar - dar si mult timp liber. Se pare ca insasi conceptia “timpului” s-a modificat, pentru o anumita parte din elite. Foarte putini sunt aceia care mai cred intr-o scurgere infinita de vreme, intr-un timp etern, in care va avea loc o continua evolutie, un infinit progres. Tinerii se apropie acum de o conceptie apocaliptica a timpului. Unii cred ca ciclul actual de civilizatie se sfarseste; altii cred ca se apropie de o era noua sociala; altii traiesc in panica. Maine totul se poate schimba - sau poate pieri totul. Mai este oare timp de polemica, de discutie, de controversa si calambur?
Aproape ca nu mai e timp pentru critica. Au inceput oamenii sa inteleaga ca nimic nu s-a creat in istoria omenirii prin critica. Istoria nu inregistreaza decat creatia, afirmarea.
Astfel stand lucrurile, este usor de inteles de ce majoritatea tinerilor, fara a fi cinici sau barbari, raspund adeseori: “nu ma intereseaza”. E foarte greu de dovedit ceva cu idei. E infinit mai usor de dovedit prin creatie, prin opere. Balzac a fost de nenumarate ori ridicol, dar cea mai penibila scena din viata lui a cunoscut-o atunci cand a incercat sa explice cafenelei de ce a scris “L’enfant maudit”. Nu discutati serios decat cu cei care, in prealabil, va accepta ideile. Pe ceilalti ascultati-i, inregistrati-i - si salutati politicos.
(Mircea Eliade, Fragmentarium, Ed Humanitas 1994)

Miercurea fara cuvinte - In ascensiune solitara

capra printre stanci

(Fotografia este facuta de finul meu)
MIERCUREA FARA CUVINTE (25) incepe la CARMEN, Intre vis si realitate

2012-06-19

Văcuța pierdută și regăsită

In vara anului 2011 germanii cautau o vacuta fugita (au gasit-o mai apoi) pentru care au compus si un cantec, cantec ce a rasunat atunci in toate pub-urile.
Povestea este si haioasa si impresionanta… din punctul meu de vedere.

Exceptand cateva cuvinte (intre care kuh si muh) nu inteleg mai nimic - dar am “prins” ideea.
Imi place cantecul!
Yvonne, die Kuh (video)

Discriminarea bărbaților

Dovezi că bărbaţii sunt cei discriminaţi cu adevărat:

1.   Femeile pot fi promovate pe criterii gen sâni, coapse, fund, buze. Bărbaţii trebuie să aibă studii, experienţă, competenţă.

2.   În caz de dezastre, catastrofe naturale, naufragii, femeile şi copiii sunt salvaţi primii. Bărbaţii întotdeauna la urmă.

3.   Dacă două femei se îmbrăţişează, se ţin de mână, se sărută, stau împreună etc înseamnă că sunt prietene. Dacă doi bărbaţi fac asta, sunt homosexuali.

4.   Dacă o femeie nu se descurcă cu banii înseamnă că are o problemă financiară. Dacă este cazul unui bărbat, atunci el este un incapabil, un ratat, un neisprăvit.

5.   Dacă o femeie face mofturi, este capricioasă, cu toane, nu ştie ce vrea, îşi exprimă liber emoţiile, se destăinuie, înseamnă că e “feminină”. Dacă un bărbat face aşa este imatur, slab, efeminat.

6.   Femeile au dreptul să mănânce gratis la restaurant, să intre gratuit în cluburi etc. Bărbatul plăteşte întotdeauna.

7.   Dacă o femeie singură nu face sex, este o femeie cinstită. Dacă un bărbat nu face sex, nu este bărbat.

8.   Dacă vrea să facă sex, femeia trebuie doar să aleagă. Bărbatul trebuie să cucerească.

9.   Dacă o femeie nu satisface sexual un bărbat, nu contează. El este oricum mulţumit. Dacă un bărbat nu satisface o femeie, atunci este impotent.

10.  Dacă o femeie naşte, devine sfântă. Bărbatul ajunge sfânt doar dacă este răstignit pe cruce.

11.  Bărbatul trebuie să fie tot timpul amabil, politicos, atent cu femeile. Ele nu au nici o obligaţie în acest sens.

12.  Femeile sunt numite “sexul frumos”. Bărbaţii, nu.

13.   Un bărbat, dacă are o problemă, trebuie s-o rezolve (că d-aia e bărbat!). Femeia trebuie doar să găsească... un bărbat.

(via e-mail) :)

2012-06-18

Pufitica & Johnny

Pufitica in raft biblioteca
- Ce carte zici sa iau?
Pufitica si Jonny pe biblioteca inalta
- Bine, il las pe Johnny sa aleaga!
Pufitica si Jonny pe biblioteca
Gata! Nu mai vrem carti!
Pufitica pe noptiera
- Hai, trezeste-te, ca azi e maine!
Jonny ascuns dupa Pufitica
- Daca nu ma lasi ma dau la aparatul tau!
Pufitica e foarte hotarat sa faca numai ceea ce vrea el!
Pare bland ca un mielusel dar cand ii tuna sa te tii!
Johnny, piticul cu alb mai mult, e chiar bland, dar e tare rautacios cu Pufi - uneori - si Pufi ii permite. Daca i se pare ca Johnny e in pericol nu se uita pe cine raneste - devine chiar agresiv!
De cand a venit Johnny Pufitica nu mai e la fel de vioi...

Altele:
Motănelul Johnny 

2012-06-17

Life in Pictures - Natura suparata?!

Mesteceni desfrunziti si cerul cu nori cenusii


Copacii sunt efortul nesfarsit al

Pamantului de a vorbi cu cerul.

Rabindranath Tagore


Ideea Life in Pictures apartine lui Costin Comba:
http://costin-comba.blogspot.com/


Poate va intereseaza: Legea junglei, Veverita si motanul

2012-06-16

Happy Weekend (2) - Vorbe

Chestiuni de weekend:

Pe lume îţi e sortită cu ade­vă­rat numai o femeie, iar dacă n-o în­tâlneşti eşti salvat.

Nu faptul că bărbaţii se gândesc tot timpul la sex le supără pe femei, ci faptul că gânditul nu e dovedit tot timpul de fapte.

Dumnezeu a făcut fata, femeia a făcut-o bărbatul.

Nu-i foarte greu să-i iei femeia altuia, mult mai greu e să i-o dai înapoi.

Femeia care te îndeamnă să simţi cum îi bate inima pentru tine ştie că nu poţi pune mâna pe inimă, ci pe sâni.

După ce a reuşit să-i schimbe soţului toate deprin­de­rile, soţia îi reproşează că nu mai e acela cu care s-a căsătorit.

Femeia care găteşte bine îl va găsi întotdeauna pe bărbatul care mănâncă mult.

Statistica divorţurilor arată că pă­rinţii care fug de acasă sunt mult mai mulţi decât copiii.

2012-06-15

Din biografia lui Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. (9) 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago)

- a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
(wikipedia)

In 22 Aprilie 1986, ora 9:40, Mircea Eliade trece in nefiinta. Incinerarea a avut loc a doua zi. La serviciul funerar de la Capela Rockfeller din Hyde Park, campusul Universitatii din Chicago, au citit din opera lui in limba romana, franceza si engleza cei apropiati: Saul Below, Paul Ricoeur, Wendy O. Flaherty, Ioan P. Culianu.

Aprilie-Mai 1986, in Romania, Franta, Italia, America si numeroase alte tari apar articole si omagii asupra personalitatii lui Mircea Eliade, in cele mai importante publicatii.

Debuteaza in 12 Mai 1921 cu articolul “Dusmanul viermelui de matase” in “Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor” nr 21. Era semnat Eliade Gh. Mircea.

Cand mi-am vazut numele tiparit - la sumar si din nou la sfarsitul articolului – inima a inceput sa se zbata. De la chioscul de unde cumparasem revista si pana acasa mi s-a parut ca toata lumea ma priveste. Triumfator, l-am aratat parintilor
(Amintiri, I, Mansarda, Madrid, Colectia Destin, 1966)

In 9 Ianuarie se casatoreste cu Christinel Cotescu (1).

18 ianuarie 1949 - apare in vitrinele pariziene tratatul de Istorie a religiilor (Editions Payot)

“Sistemul“ de lucru al lui Mircea Eliade este sintetizat in urmatoarea insemnare:
Sinologul (2) Paul Demievilleil intreaba pe Puech (3): Unde gaseste Eliade toate referintele sale? In concluzie, adauga Puech, care este sistemul d-stra de lucru? Cum va documentati? Lasati impresia ca nimic nu va scapa, ca ati rasfoit si citit totul. Cum faceti?
I-am explicat: cum apartin unei culturi minore, unde diletantismul si improvizatia sunt aproape fatale, am intrat in viata stiintifica plin de complexe, mai ales sub teroarea de a nu poseda o informatie la zi. Aceasta m-a impiedicat, de cand ma stiu, de a trimite un manuscris la tipografie inainte de a fi sigur ca am citit tot ceea ce a fost scris asura acestei probleme. Spaima de a descoperi lucruri cunoscute de multa vreme, de a repeta observatii facute de altii, teroarea mai ales de a ignora un document fundamental, ingropat intr-o colectie care lipsea din bibliotecile romanesti. Iata pentru ce nu indraznesc niciodata sa public un text inainte de a-mi fi petrecut o parte din vara intr-una din marile biblioteci europene (Fragments)
Dupa aproape trei decenii Eliade ii va raspunde lui Claude-Henri Rocquet (4):
Primul lucru pe care-l fac este sa ma indrept catre cele mai bune surse, cele mai bune traduceri sau comentarii. Pentru aceasta ma informez de la colegii mei si de la specialisti. Aceasta ma scuteste de lectura a mii de pagini de un mai slab interes. Grija de a cunoaste in profunzime sursele este, de altfel, una din cauzele pentru care mi-am consacrat sapte sau opt ani studiului Australiei: aveam sentimentul de a putea citi eu insumi toate documentele necesare, lucru imposibil pentru Africa sau triburile americane (L’Epreuve du labyrinthe)

Mircea Eliade a avut relatii de prietenie si de colaborare cum multe personalitati aflate la Paris, intre care: Elena Vacarescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu.

Noteaza:
Il cunosteam bine pe Caillois (5). L-am folosit mult si i-am citit cartile si articolele. Ceea ce ma atragea la el era universalismul, enciclopedismul. Era un om al Renasterii, care se interesa tot atat de mult de romantismul german ca si de miturile din Amazonia, de romanul politist ca si de arta politica.
Eliade recunoaste ca datoreaza lui Dumezil (6) intreaga sa “cariera” stiintifica in Franta. Isi exprima admiratia fata de geniul acestui savant:
Ma indoiesc ca mai exista in intreaga lume un alt savant care sa posede prodigioasa lui eruditie lingvistica (cunoaste peste 30 de limbi si dialecte!), imensa lui stiinta in materie de istorie a religiilor si care sa fie in acelasi timp dotat cu asemenea talent literar. Georges Dumezil a revolutionat studiile religiilor si mitologiilor indo-europene.
In Martie 1957 se stabileste la Chicago, ca profesor de istoria religiilor.
Traiectoria mea biografica si culturala: Bucuresti, Calcutta, Lisabona, Paris, Chicago. Numai dupa epoca de activitate intensa si frenetica de la 1933 la 1940, aveam dreptul sa ma detasez de momentul romanesc si sa incep sa ma gandesc sa scriu pentru un public mai vast si intr-o perspectiva universitara…
*
Din Incercarea labirintului, de Mircea Eliade:
Un labirint este uneori apararea magica a unui centru, a unei bogatii, a unui inteles. Patrunderea in el poate fi un ritual initiatic, dupa cum se vede in mitul lui Tezeu. Acest simbolism este modelul oricarei existente care, trecand prin numeroase incercari, inainteaza spre propriul sau centru, spre sine insusi, Atman, ca sa folosesc termenul indian... De mai multe ori am avut constiinta ca ies dintr-un labirint, ca am gasit firul. Inainte, ma simteam disperat, oprimat, ratacit... Desigur, nu mi-am spus: ”Sunt pierdut in labirint”, dar, la sfarsit, am avut totusi impresia ca am iesit biruitor dintr-un labirint. Fiecare a cunoscut aceasta experienta. Mai trebuie spus ca viata nu e facuta dintr-un singur labirint: incercarea se reinnoieste.
Note:
(1) Christinel Cotescu (n. 28.04.1912 - d. 09.03.1998) - In 1950, la 6 ani de la moartea primei sotii (brasoveanca Nina Mares, careia i-a dedicat Tratatul de istorie a religiilor), Eliade se casatoreste cu Christinel Cotescu. Pierderea Ninei l-a marcat profund. In ”Jurnalul portughez“, si-a marturisit dragostea pentru prima sotie, felul in care a ingrijit-o in ultimii ani de suferinta, nenorocirea marcandu-i creatiile literare si filosofice din acea perioada. Este cea mai pesimista opera a savantului.
(2) Sinologie - stiinta care se ocupa cu studul istoriei, limbii, literaturii si culturii poporului chinez.
(3) Puech - Henri Charles Puech, istoric al religiilor francez, care a ocupat catedra de Istorie a religiilor de la College de France timp de două decenii, intre 1952 şi 1972.
(4) Claude-Henri Rocquet - scriitor, poet, dramaturg, publicist, eseist francez; in lucrarile lui poate fi recunoscuta influenta Bibliei.
(5) Caillois - Roger Caillois (n. 3 Martie 1913 Reims - d. 21 Decembrie 1978) - scriitor, sociolog, eseist si critic literar francez, membru al Academiei Franceze.
(6) Dumézil - Georges Dumézil (n. 4 Martie 1898 Paris - d. 11 Octombrie 1986) - filolog, etnolog si istoric al civilizatiilor, membru al Academiei Franceze.

Casatoria, aceasta institutie minunata

Casatoria este o institutie minunata; dar cine-i nebun sa traiasca toata viata intr-o institutie?

Secretul unei casatorii fericite ramane… un secret.
Henny Youngman

Stii ce faceam inainte de a ma casatori? Orice voiam.
Henny Youngman

Casatoria: perioada in care barbatul descopera ce fel de barbat prefera nevasta lui.
The Vagabonds

O casatorie fericita ar fi aceea dintre o sotie oarba si un sot surd.
Montaigne

Casatoria e un pact facut de un barbat care nu poate dormi cu fereastra inchisa si o femeie care nu poate dormi cu fereastra deschisa.
G.B.Shaw

Sotul meu spune ca vrea sa-si petreaca vacanta unde nu a mai fost niciodata. I-am propus bucataria.
Nan Tucket

Stii cand s-a terminat luna de miere? Atunci cand cainele iti aduce papucii, iar nevasta latra la tine.
Roy Bolitho

Un motiv bun pentru a te casatori este ca, atunci cand nu-ti vei gasi cheile, vei avea pe cine sa dai vina.
M.M. Musselman

Din toata inima iti spun: “Casatoreste-te!” Daca vei avea parte de o nevasta buna, vei fi fercit. Daca vei avea parte de una rea, atunci vei deveni filosof.

Casatoria este rezolvarea problemelor pe care doua persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut.  
Sacha Guitry

O casnicie este intotdeauna facuta din doua persoane care sunt gata sa jure ca doar celalalt sforaie.
Terry Pratchett

- Cunoastem o fata si apoi o luam de nevasta?
Nu! O luam de nevasta si apoi o cunoastem.
Mora Ferencz

Te cunosti cu partenerul trei saptamani, te iubesti trei luni, te certi trei ani, il tolerezi 30 de ani, iar copiii o iau de la inceput.

Casatoria dintre un tanar si o tanara se face in ceruri; a unui tanar cu o femeie batrana in infern; a barbatului batran cu o fata tanara pe pamant
Proverb englez

Muzica din alaiul de nunta imi aduce totdeauna aminte de muzica ce insoteste pe soldatii care pleaca la lupte
H.Heine, Ganduri si idei

Casatoria e o institutie necesara intre 20-30 de ani, utila, dar nu necesara, de la 30 la 40 de ani; mai tarziu devine de obicei daunatoare si duce la decadenta intelectuala a omului.

Sotiile sunt stapanele sotilor tineri, tovarasele oamenilor maturi si infirmiere pentru sotii batrani; omul are, deci, la fiecare varsta, un motiv pentru a se casatori.

2012-06-14

Dragostea in viata noastra

un cuplu heterosexual sarutandu-se
Unii traiesc iubirea si reusesc sa o cuprinda in definitii; altii doar traiesc iubirea…

Neagoe Basarab ii spune fiului sau despre treptele desavarsirii: Ca mai intai de toate e tacerea, tacerea face oprire, oprirea face umilinta si plangere, plangerea face frica, frica face smerenie, smerenia face socoteala, iar acea socoteala face dragoste, iar dragostea face ca sufletele sa vorbeasca cu ingerii. Atuncia va pricepe omul ca nu este departe de Dumnezeu.
(Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie)

A iubi pentru a fi iubit e omeneste, dar a iubi numai pentru a iubi e aproape ingereste.
Lamartine, Graziella

Cat de netrebnica e inima care nu stie sa iubeasca, ce nu poate sa se-mbete de iubire! Daca nu iubesti cum poti pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii? 

Daca inlaturi iubirea si gingasia dispare tot farmecul vietii. 
Cicero

Iubirea inseamna in genere constiinta unitatii mele cu altul. Iubirea e insa simtire, adica eticul in forma naturalului.
Hegel

Iubeste putin cel ce poate spune prin cuvinte cat iubeste. 
Dante

De fiecare data cand iubim e singura oara cand am iubit vreodata.
Oscar Wilde

Se spune ca trebuie sa fugi de Amor; treaba inutila! - Nu vei putea scapa pedestru de un zeu care are aripi!

Numai ura poate sa faca tot atatea prostii ca si iubirea (proverb)

Dragostea si casatoria inseamna tandrete si nu ce voi numiti dragoste, adica lovitura de traznet, insomnia, gelozia, banuiala nejusta, dominatia insuportabila.

Toate pasiunile ne fac sa comitem greseli, dar pe cele mai ridicole le facem din dragoste.

Cei care critica dragostea sunt cei care au cea mai mare nevoie de ea.
(din Dragostea dureaza trei ani, Frederic Beigbeder)

Poate ca au avut dreptate cand au pus dragostea in carti; se prea poate ca ea sa nu poata exista in alta parte.
William Faulkner

Dragostea nu este altceva decat numele pentru forinta si cautarea intregului.
Aristophanes

Iubirea este arhitectul Universului.
Hesiod

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted.
W. Shakespeare

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.
Emanuel Swdenborg

Suntem doua libertati. Dragostea noastra nu e umilinta, e o mandrie. Nu vreau sa te coplesesc, sa-ti limitez viata numai la mine.
N-as avea nicio bucurie sa am alaturi de mine un prizonier. Nu-ti cer decat dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o impart cu nimeni.
Asa cum nici tu nu vei imparti cu nimeni dragostea mea.
Dar dincolo de dragoste esti liber a trai cum vrei.
Ionel Teodoreanu, Lorelei

Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur.

Adevaratul anotimp al iubirii este atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Dragostea este genul de copac ale carui fructe nu cresc pe crengi, ci la radacina.
Bruce Boyd

O pereche de indragostiti traverseaza parcul, tinandu-se de mana, mai tarziu vor trece din nou pe aici, dar vor avea o alta expresie in ochi si un alt inteles in stransoarea mainilor lor, acum puritatea zorilor este in ei.
Jerome K. Jerome

Dragostea e un extaz; ne scoate din noi insine.
Miguel de Unamuno

Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui impreuna.

Prietenia duce foarte des la dragoste dar dragostea la prietenie niciodata.
Charles Caleb Colton

Iubirea este atunci cand sufletul incepe sa cante si florile vietii tale infloresc singure.
R. Tagore

Dragostea care nu sfarseste la ofiterul starii civile are vicii de forma.
Liviu Rebreanu

In dragoste, unii fac, altii vorbesc. Mai bine tac si eu.
Pierre Desproges