2012-09-30

Povestea parfumată a podgoriei magice: Parfumul vinului nobil

Ca în fiecare an, de când moștenise podgoria, era prezent la începutul culesului. Îi plăcea să îi privească pe oameni cum adună strugurii, îi așează cu grijă în coșuri de răchita pe care apoi le poartă pe umăr sau în brațe spre carul cu boi care așteapta – în spiritul tradiției - la margine. Uneori luase și el parte la acest ritual, dar nu avea îndemânare și nu voia sa îi încurce. Iubea vița de vie ca și cum ar fi fost ființa cu o conștiință proprie, cu voință și capabilă de a iubi.
Drumul scăldat în soare, dintre vii, ducea la foișorul construit deasupra cramei, unde la această ora se aflau cațiva angajați și o degustătoare. Aveau intenția să lărgească gama de vinuri și piața de desfacere și de aceea aveau nevoie de sfaturile cuiva care se pricepe la ce-și doresc oamenii și care poate citi vinul altfel decât privind eticheta. Era nerăbdător să se termine cu degustarea pentru că foișorul era locul lui preferat, departe de tot și de toate, numai cu găndurile și amintirile.
În seara care se lăsa peste întinderea viilor și a dealului urma – pentru prima dată – să fie de fața și turiștii, la focurile făcute din vița uscată... Nu prea dorea oaspeți pentru că nu era tocmai sociabil – prefera compania oamenilor pe care – mai mult sau mai puțin – îi cunoștea. În general, străinilor nu prea știa ce să le spună – dacă nu erau potențiali parteneri de afaceri.
Se auzeau glasurile celor care pregăteau rugurile, așezau mesele și vasele pentru petrecerea ce va urma – ritual în fiecare seară căt durează culesul. Îi plăceau aceste petreceri care se prelungeau destul de mult în noapte, dar nu participa la dansul încins în jurul focului, acompaniat de muzică lăutărească.
Gusta cu plăcere din producția de vin din anii trecuți – vin de calitate extra, premiat – și învăluia cu privirea întinderea verde, șiruri de viță de vie aliniate ca oștenii vechilor domnitori. Și sus, pe deal, foișorul din lemn trona ca o cetate mică, cetate pe care toți acești oșteni înveșmântați în verde păreau gata să o apere.
Când noaptea s-a lăsat, locul unde se afla era luminat numai de aștrii argintii care se aprindeau rând pe rând pe bolta ca de catifea. S-a ridicat și a pornit pe drumul care duce spre foișor, depărtându-se de oamenii care se distrau în vale. Se imagina ca domnitorul care-și trece oștenii în revistă. Zâmbi gândului. În foișor luceau luminile felinarelor – nu știa cine să le fi aprins. Poate cineva care știa cât de mult îi place să-și petreacă serile acolo, pe buza dealului pietros care se termina cu o prăpastie. Migdalii care aruncau umbre ciudate în lumina stelelor îl fascinau.
La ultima treaptă ce ducea în foișor s-a oprit, tresărind. Din scaunul balansoar îi zâmbea o femeie cu părul lung, ușor ondulat, de culoarea frunzei de viță ruginii, cu nuante galben auriu de chardonay, pe care și-l imagina mirosind ca fânul proaspăt cosit într-o poiană însorită sau ca florile de salcâm. Nedumerit, a zâmbit la rândul său, gândind că e degustătoarea, pe care evitase s-o întâlnească. A salutat-o și apoi a aruncat o privire scurtă spre masa unde era așezat un coșulet din răchită în care zări câteva sticluțe de parfum aranjate între frunze verzi de viță de vie și un ciorchine cu boabe negre agățat pe toartă. Zâmbi din nou: se pare că cineva îi făcuse un cadou minunat, știind pasiunea lui pentru parfumuri și pentru vin. Erau acolo o sticluță de Sheer, Stella McCartney, care se deschide cu note de struguri și prune, în inimă cu trandafiri dulci – cultivați în munții Persiei de peste 500 de ani – împrospătat cu lămâie și măr verde într-o bază caldă de chihlimbar. Un flacon de Princesse Muscat de Comptoir Sud Pacifique, care începe cu note de zmeură, bergamota și afine, înviat cu orhidee, iasomie și mango, care se lasă pe o bază din lemn de santal, mosc și struguri. Și la mijloc, la loc de cinste, minunata Acqua Colonia Royal Riesling, cu nota predominantă de strugure alb – regele strugurilor albi – dar și lavandă și cimbru, în sticluță transparentă, lucrată în relief, arătând ca fațetele unui diamant pur.
Tânăra s-a ridicat, apropiindu-se încet de el. Rochia galben-pai ca sauvignon-ul avansat în timp o făceau să pară – în mișcare – precum vinul auriu care își găsește locul în cupă. Ochii de culoarea frunzelor tinere, strălucitori ca muscat ottonel în cupe de cristal fin, privit în lumina Soarelui își ațintiseră privirea în ochii lui. Buzele de culoarea merlot-ului tânăr i-au șoptit - n-a auzit ce; își imagina doar că buzele acelea trebuie să aibă gustul și parfumul delicat al afinelor. Brațele ei lungi arătau ca lăstarii în bătaia vântului de seară și păreau străvezii ca și cârceii, în lumina tremurândă împrăștiată de felinarele din rachită care luminau foișorul construit de strămoși.
O privea, fascinat, cum se apropie de balustrada foișorului, pe buza prăpastiei. Trupului ei parcă turnat în aur se profila pe orizont, luminat de razele argintii ale Lunii pline. Părul lung, arămiu, îi acoperea spatele. O vedea sorbind vinul roșu din pahar, îndepărtându-se din ce în ce, plutind deasupra prăpastiei care se deschidea dedesubt ca o gaură neagră, precum un spirit al vinului. A întins brațul s-o oprească, și a făcut câțiva pași repezi spre ea dar s-a împiedicat de ceva și s-a oprit, ușor amețit. Privi spre genune dar himera se volatilizase. Se sprijini de balustrada solidă și termină ultima picatură de vin auriu din cupă.

Primul bob din ciorchinele Povestilor Parfumate îl găsiți la Mirela

2012-09-29

Happy Weekend! De-ale lui Gregory House

A 28-a editie. Amănunte și tabelul pentru înscrierea la distracție găsiți la Elly
Hugh Laurie s-a născut in 11 Iunie 1959; e actor, scriitor și muzician englez.
Ce mai zicea Dr. Gregory House:
Am trecut de faza cu sexul în trei. Acum mă interesează să o fac în patru. Dacă se retrage unul, tot rămâne un trio. Dacă se retrag doi, tot faci sex.

Ok, bine. Voi fi tatăl copilului tău. Dar mai întâi trebuie să-mi scrii o reţetă de Vicodin. Cât să pot trece de preliminarii.

Ştiţi că oamenii spun că nu poţi trăi fără iubire? Ei bine, oxigenul e şi mai important.

Raportul de autopsie a ieşit negativ pentru boli transmisibile. Cauza decesului a fost o prietenă mult prea geloasă.

Dezamăgirea e mânia tipilor slabi.

”Credinţă" -- un alt cuvânt pentru ignoranţă, nu-i aşa? N-am înţeles niciodată cum de oamenii pot fi atât de mândri să creadă în ceva fără niciun fel de dovadă. Ca şi cum asta ar fi o realizare.

M-au făcut să cred că aş putea fi nebun.

Am devenit nebun, nu stupid.

Toată lumea minte.

Din intelepciunea lui House
Numerele nu mint. House: Toata lumea minte.
Timpul inseamna bani. House: S-a stabilit ca timpul nu este un concept rigid.
Cel mai important lucru in viata e iubirea. House: Oxigenul e ceva mai important.
*
Dr. Gregory Hous este anti-socialul tipic; are prieteni putini dar adevarati. E indragit si, uneori, invidiat pentru ca e genul de persoana care spune lucrurilor pe nume – si tuturor ne-ar placea sa spunem raspicat – in orice situatie – ce ne place si ce nu, ce dorim si ce vrem sa evitam. Vrem sa fim altruisti pentru ca asa suntem, asa simtim sau pentru ca asa ne impune societatea?

Increderea: este ceva ce învaţă toţi băieţii de la o vârstă fragedă şi este întruchipată de personajul House. Încrederea pe care o are în sine atrage femeile, care vor să iasă cu el, colegii lui se pot baza pe el, iar pacienţii îşi pun vieţile în pericol pentru a fi salvaţi de el.

Toata lumea minte: Femeile ar trebui să se ghideze după această filosofie. N-ar fi interesant să vedem cum ne-am purta dacă am considera că toţi cei din jurul nostru mint? Cu siguranţă ne-am schimba abordarea, felul în care ne purtăm cu ceilalţi şi chiar şi modul în care ne facem prieteni.

Spune ce vrei (fara sa-ti para rau sau sa-ti ceri scuze): House nu filtrează ceea ce spune. El spune ce vrea, când vrea. Cât de mult aş vrea să fac şi eu la fel. Abilitatea lui de a pune oamenii la punct folosind numai cuvinte, observaţii sincere, este greu de egalat. Sigur că poate fi considerat nepoliticos de unii, dar nu e mai bine să fii tu însuţi tot timpul decât să te ascunzi în spatele unor politeţuri?
House nu spune niciodată că îi pare rău.
**
La 17 aprilie 2012 s-au incheiat filmarile la cel de-al 8-lea si ultim sezon din House M.D. Pana si actorii sunt tristi. 
Sursa: Axn.ro
Dominic Monaghan (Charlie Pace), n. în 8 Dec 1976, a devenit cunoscut în toată lumea datorită rolului său din Lost (Naufragiații)

Nu cred în lenjerie. Cred că zdrobeşte integritatea artistică a unei persoane.

Cred că trăim într-o lume destul de sensibilă şi nu putem face nimic în privinţa asta.

Orice greşeală se datorează cantităţilor considerabile de alcool.

Viaţa are un mod aparte de a-ţi da un şut în fund sau de a te mânji cu ciocolată.

Eram clovnul clasei, aşa că eram obişnuit să mă dau în spectacol şi să mă maimuţăresc în faţa prietenilor mei. 
Sursa: Axn.ro

2012-09-26

Miercurea fără cuvinte (39) – Decorațiuni

Tabelul pentru înscriere la Wordless Wednesday  (39) îl găsiți la CARMEN
pisici din plus
animale diverse din plus
Happy WW!

Vlad Țepeș și Katharina

Vlad Ţepeş (n. Nov/Dec. 1431 – d. Dec. 1476) a fost nepotul lui Mircea cel Bătran şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage numele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul.
S-a născut în cetatea Sighişoarei (Segesvár / Schassburg).

Numit de Ioan Corvin guvernator militar – rang deţinut şi de tatăl său, Vlad Dracul – se ocupă cu negoţul de cai, reuşind să strângă o avere considerabilă. Locuieşte în Braşov, într-o casă fortificată, aflată lângă muntele Tâmpa, undeva pe actuala stradă Constantin Lacea. În 1453 însă, Ioan Corvin a ordonat demolarea cetăţii Brassoviei, aflată pe Tâmpa. Cu marile pietre rămase din ziduri, lespezi cioplite de meşterii Cavalerilor teutoni în 1211, i se ordonă lui Vlad Ţepeş, pe atunci guvernator militar, să întărească zidurile cetăţii şi a bastioanelor. Cu această ocazie, Vlad îşi construieşte, nu departe de vechea Brassovie, o casă fortificată.
**
Pe Katharina Siegel, care se remarca printr-o frumuseţe ieşită din comun, a întalnit-o Vlad în apropierea Crăciunului anului 1455 și inima lui de gheață s-a topit.
Câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, situat în apropierea casei lui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri.
Khatarina era fiica starostelui țesatorilor (zunftmeister) din Corona, Thomas Siegel, și relația ei cu voievodul a durat 20 de ani; au avut împreună cinci copii: Vladislav (1456), Catherina (1459), Christian (1461), Hanna (1463) şi Sigismund (1468).
Crudul voievod – se spune – a copleșit-o pe tânăra lui iubită cu multă tandrețe, în timpul celor douăzeci de ani.
cilaj foto portret Vlad Tepes si iubita lui
Când l-a cunoscut pe voievod Katharina avea vârsta de 17 ani și el 24 de ani. Ea a crescut la Mănăstirea Franciscanilor din Mahlersdorf, după ce un incendiu i-a lăsat săracii lipiți. Sărac și bolnav, fostul conducător al breslei țesătorilor locuia împreună cu familia la rudele soției, Susanna (născută Fronius), în casa numita Tartler (imobil care există și azi, pe strada Poarta Șchei nr 14, numită pe atunci Ulița Albă). Azi, imobilul aparține Bisericii Evanghelice. Țepeș trecea des pe la această casă pentru a o vedea pe iubita sa, Katharina, care își petrecea cea mai mare parte a timpului țesând într-o cameră de la parter. Îi comanda cele mai frumoase rochii, din mătase și dantelă aduse din Veneția și Flandra.

Până s-o cunoască pe Katharina, Ţepeş a avut mai multe iubiri, între care Ursulla (din Schassburg / Sighişoara), Erika (din Bistriţa) şi Lize (din Hermannstad / Sibiu). Aceste cuceriri ale domnitorului au creat nemulţumiri în rândul breslelor săseşti, familiile tinerelor dorind să le căsătorească cu cineva din comunitatea lor. Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta nu concepea să o împartă cu cineva.

Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea mai arată că idila Prinţului Vlad,  guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti, fapt care l-a enervat pe acesta.
*
În timpul masacrului din Bartolomeu, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei (în Piața Sfatului – cum e numită azi piața, erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale vinovaților de fapte grave – pentru faptele mărunte locul de execuție era Dealul Furcii).
Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi.
Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o aproape cu sfințenie. Într-o zi a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a supărat foc şi a bătut-o. Vlad Țepeș voia să o ia ca soție pe Katharina, dar religia nu permitea despărțenia, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris des Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgență pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, dar nu a primit aprobare.
În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi (Poienari, se pare – dar aceasta e situată pe malul Argeșului, nu pe cel al Râului Doamnei), unde s-a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani. Soţia lui, pentru a scăpa de temniţa turcească, s-a sinucis aruncându-se în râul ce înconjura cetatea.

După moartea domnitorului, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mânăstirea unde copilărise.
Ţepeş s-a îngrijit de toţi urmaşii săi, lăsându-le moştenire pământuri şi case.
Se spune ca dragostea pentru Katharina i-a stârnit crize foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Scenele de gelozie ale domnitorului au îngrozit cetatea Braşovului - în una dintre acestea fiind rănit un preot. Unii sunt de părere că și idila pe care domnitorul a avut-o în Braşov a dus la naşterea mitului vampirului însetat de sânge. Faptele lui de cruzime au fost relatate – cu ilustraţii pe măsură – mai ales în cronicile săseşti redactate după 1462, la Sibiu şi Braşov care l-au înfăţişat ca pe un personaj violent.

Iubiri in umbra istoriei – Vlad Tepes si Katharina puteti citi si la pandhoraa

Casatoriile lui Vlad Țepeș
A fost căsătorit de trei ori:
- cu o nobilă din Transilvania (1442) – Anastasia-Maria Holszanska (Cnejna Bathory) a Transilvaniei, nepoata de soră a Sofiei Jagello, regina a Poloniei, soția lui Vladislav al II-lea) și a avut doi fii: pe Radu şi Vlad; în 1462 se sinucide, aruncându-se în râul care înconjura cetatea (un afluent al Argeșului, numit de atunci Râul Doamnei) – nu voia să ajungă prizoniera turcilor;
- cu Jusztina Szilagyi a Moldovei; i-a avut pe Mihail şi Mihnea (I cel Rău, care va domni în Țara Românească);
Editare ulterioară: Informatie primita de la Botond Nagy de Kaal, intr-un comentariu:
Jusztina Szilagyi de Horogszheg era verisoara lui Matei Corvin. Jusztina era fata lui Osvat Szilagyi de Horogszeg, fratele lui Erzsebet Szilagyi de Horogszheg. Erzsebet era mama lui Matei Corvin.
- cu Ilona Nelipic a Valahiei, în 1463 (cum pare să rezulte dintr-o scrisoare trimisă lui Matei Corvin) verişoară a lui Matei Corvin, alături de care a trăit într-o casă din capitala maghiară – au avut o fată, Zaleska.
Ceremonia a avut loc în 1463, cel mai probabil la Buda, dar nu sunt clare împrejurările exacte și nici identitatea miresei. S-a speculat că era fie o verișoară a lui Corvin, fie o aristocrată influentă.

a) Notă: sunt surse în care se afirmă că a fost căsătorit numai de două ori și prima soție se numea Elisabeta – nu știu care sursă e credibilă. Sunt date contradictorii și în ceea ce privește copiii pe care i-a avut din căsătoria cu Ilona. Dacă știe cineva date precise îl rog să menționeze. Mulțumesc.
În The British Chronicles vol 2, David Hughes, sunt menționate cele trei căsătorii.

b) Nota: in cuprinsul comentariilor sunt informatii interesante.

2012-09-24

Nume și bloguri - Leapșa

De la Vienela și Carmen am preluat leapșa în care trebuie să asociez adrese de blog literelor care formează numele meu.

Pentru că e un prenume scurt am încercat să îl fac mai cuprinzător, dar tot nu reprezintă - fidel - ceea ce citesc (sunt mai multe blogurile pe care le citesc)

D - dragosteoarba.blogspot.ro/; desprediverselucruri.blogspot.ro/;   daurel.wordpress.com/
I - ivanuska.wordpress.com/; innerspacejournal.wordpress.com/;
A - adriana-dardindar.blogspot.ro/; alyzcuz.wordpress.com/;
N - noulapullum.blogspot.ro/; ninulescu.wordpress.com/;
A - http://agonia.ro/index.php/author/0036414/Mihaela_Popa

S-au mai jucat:

2012-09-23

Poveste Parfumata - Parfumul ochilor căprui – poveste despre o posibilă iubire necondiționată?

ce ai?
când te privesc
nu aflu în tine decât doi ochi
asemenea tuturor ochilor
și o gură
pierdută printre miile de buze
pe care le-am sărutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lăsat
nicio amintire.
(Pablo Neruda)

E o noapte atemporală... Se plimbă pe șoseaua care duce spre oraș... E deal și e munte și e vale și șes – e Natura în toată splendoarea și șoseaua cenușie șerpuiește în mijlocul ei și deasupra e cerul... Nu e trafic și e liniște, adâncă liniște! Vântul nu adie și nicio frunză nu tremură, nici un fir de iarbă nu se apleacă. Până și gâzele nopții s-au oprit din preocupările firii să asculte liniștea și - poate – dorințele pe care oamenii le înalță spre ceruri. Singura lumină e cea izvorâtă din stele și șoseaua strălucește ușor ca și cum ar arăta drumul celor care vor.
Gândurile par să se desprindă de minte și să plutească liber către înalt...
Are senzația că este blocat undeva în trecut... Ca și cum ar avea în față un zid și - în loc să-l sară sau să-l ocolească - stă la baza lui ca o jucărie cu baterii, și funcționează în gol... Ce stranie senzație... Și pare că trecutul îl ajunge din urmă...

De ce se strică relațiile între doi oameni care au pășit un timp împreună? Unii se despart, alții continuă un drum în doi, dar pașii lor nu mai sunt în același ritm... Toți să aibă… să aibă… să aibă… Dar tot ce au, de fapt, este timp - pe care cei mai mulți îl irosesc cu talent, deși nu știu cât au.
De ce se sfârșește... dragostea? Cum știm că suntem îndrăgostiți; sau că am fost îndrăgostiți atunci când am pornit alături de cineva care, mai târziu, nu-și mai găsește loc în sufletul nostru?
Relațiile se sfârșesc din prea mult mister sau din lipsa misterului? Obișnuința poate strica o uniune de dragoste?
Înșelarea partenerului se întâmplă din cauza ipocriziei...? Continuăm să călătorim prin viață alături de cineva care... nu ne mai spune nimic... și căutăm împlinirea în altă parte?
De ce doi oameni care afirmă că se iubesc ajung să fie doi străini care – uneori – se urăsc?
De ce să rămâi lângă cineva numai pentru că ești iubit, dar nu iubești? De ce ar face cineva un asemenea compromis?
E posibil ca ființa umană să aibă răspunsuri...?
Poate e nevoie numai de curaj pentru a păstra dragostea? Curajul să-i fi lipsit lui când a renunțat la frumoșii ochi căprui în care privea așa cum numai un cățeluș și-ar putea privi stăpânul? Îi e dor de frumoasa cu ochi căprui dar ea încercase să-i modeleze personalitatea pentru a deveni “ceea ce ea își dorea” De ce s-a oprit la el, dacă “nu era ceea ce ea își dorea”? Avea intenția să “îl schimbe” – dar el nu se poate “schimba” numai pentru că așa dorește cineva; oricum, nu vrea să renunțe la prieteni doar pentru că iubitei lui nu-i mai place să urce pe munte și să doarmă în cort deși îi plăcuse tare la începutul vieții în doi… Prea multe începuseră să nu-i mai placă ei, într-un interval de timp prea scurt, ceea ce l-a determinat să creadă că, de fapt, purtase o mască până după momentul căsătoriei. Se arătase extaziată la ideea de a deveni mamă pentru ca mai apoi să afirme că mai au multe de “realizat” până să se gândească la copii. Nici Lord, câinele lui, nu mai avea voie în casă, deși până atunci n-a fost o problemă. Dar a dorit să fie bine și a legat câinele în curte… Poate a greșit când a plecat, dar ar fi o eroare să creadă cineva că a ales câinele în locul celei care ar fi putut fi mama copiilor lui. Privea, nostalgic, sticluțele cu parfum pe care le cumpărase ca daruri pentru îneput de Toamnă: Jasmine Noir, cu puternic miros de iasomie de la Bvlgari, pentru ea, Sexy Beast cu aromă de bergamota, vanilie, mosc, patchouli – un parfum la care numai oamenii pot rezista - pentru Lord și Decibel, oriental-electric de la Azzaro pentru el… Poate îi va trimite cadoul printr-un curier rapid…
Lord nu se supără că azi n-a avut chef să se joace cu el și îl înțelege când are o zi în care vrea să asculte cum crește iarba. Cu omul nu e bine nicicum: când îl vezi trist și îl lași în pace te acuză că ești indiferent; dacă insiști să îți vorbească țipă că are nevoie de un timp numai al lui. Câinele, însă, orice i-ar spune, dă din coadă a bucurie numai când îi aude vocea și așteaptă, răbdător, să revină la sentimente mai bune. Câinele lui drag îl privește cu ochii lui căprui și nu-i pasă că folosește parfum de calitate sau se spală cu săpun de rufe, că poartă un tricou vechi sau că își lasă șosetele lângă pat. Câinele lui drag nu e interesat cum arată hainele pentru că îi vede în inimă și îi simte sufletul. Pe câine nu poate să nu-l mai iubească deoarece dragostea pe care acesta e capabil s-o ofere poate face să vibreze de bucurie chiar și o inimă tristă. Lord nu s-a supărat când a fost legat în curte și se bucura la fel de tare când mergea să îl hrănească și să îl ducă la plimbare. Câinele îl ascultă cu atenție când îi povestește tristețea – uneori îl ascultă atât de atent încât adoarme – și în loc să se supere, cum ar face-o dacă în locul lui ar fi un om – zâmbește, și o mare parte din tristețe se evaporă.
Iubirea necondiționată pe care o poate oferi un câine o pot oferi foarte puțini oameni - și el, e conștient de acest fapt, nu se numără printre ei, dar nici nu urmărește să schimbe ceva - dacă nu i se cere - la persoana pe care o iubește, pentru că iubește ființa așa cum este. Nu s-a oprit la frumoasa cu ochi căprui imaginându-și că ar putea să o determine să citească mai mult, să meargă la teatru, la o expoziție… Nu. A dorit să o cunoască pentru că i-a plăcut cum se purta cu ceilalți oameni, cu animalele – inclusiv cu Lord… Acum, privind retrospectiv, a recunoscut ceea ce atunci a zis că e doar imaginația lui, sau “gelozie” de câine: Lord nu prefera deloc prezența ei - se retrăgea în culcușul lui și venea să se joace cu ea numai când îl chema el, la chemarea ei nu reacționa.
Mai mult sau mai puțin în glumă, prietenii îi sugerează să rămână alături de femeia pe care Lord o va îndrăgi din prima clipă. Poate nu-i o idee tocmai rea!

Tema pentru povestea de azi a propus-o pandhora Clubul e gșzduit de Mirela.

Happy Weekend (27) - Kōkutsu-dachi-"miau"

Adânc în umbra culturii umane pândește sâmburele distrugerii, la fel cum ploaia și fulgerul urmează vremii bune. Istoria este povestea unor suișuri și coborâșuri prin care au trecut toate națiunile. Schimbarea este legea cerului și a pământului; sabia și pana sunt la fel de inseparabile cum sunt cele doua roți ale unei caruțe. Omul trebuie să le cuprindă pe amândouă dacă vrea să fie considerat o ființă desăvârșită. Dacă e prea mulțumit de sine crezând că vremea bună va dura la nesfârșit, va fi prins într-o zi de furtună. Așa că e important pentru noi toți să fim întotdeauna pregătiți pentru cazurile extreme…
Karate este un BUDO – o disciplină de luptă a corpului și spiritului în care eficacitatea nu poate fi decât rezultatul îmbinării ambelor elemente. Radicalul BU reprezintă în japoneză ansamblul artelor marțiale, iar sufixul DO – alături de el – reprezintă drumul care duce la măiestrie de sine prin munca spiritului și a corpului conjugate.
(Gichin Funakosi, “Ryukyu Kempo: Karate", 1992)
(din cartea “Karate Kata Shotokan”, de Tudorel Simion, Ed Lux Libris, Brasov, 1994)

Maestrul Gichin Funakoshi (n. 10 Nov. 1868, Yamakawa, Okinawa – d. 1957) este fondatorul karate-ului Shotokan, zis "Karaté Modern". Este descendentul unei linii de samurai, familie care în trecut a fost vasala  dinastiei nobile Ryukyu.
**
Postura Kōkutsu-dachi

De câți karateka e nevoie să schimbe un bec?
Doar de unul, dar toți ceilalți stau în jurul lui și zic: “Nu așa a zis senseiul meu că se face!”

Aikido = artă marțială japoneză cunoscută și drept “calea cea mai rapidă de uniune cu pământul”

Sensei = “Profesor”. Alpha al dojo. Știe totul, poate totul – cel puțin așa se presupune.

Ninja = un individ confuz care se furișează noaptea îmbrăcat în pijamaua burdușită cu arme.

Happy Weekend! Ediția 27
Sursa foto pisoi:
http://www.satorikarate-bournemouth.co.uk/forum/showthread.php?tid=73&page=2 (in febr 2021 link invalid)

2012-09-19

Gabriel Gorgan cu ZoltyBogata la cules de link-uri

Bântuind din blog în blog am aflat, la "Gandul meu pe foaie", că putem fi de ajutor oferind… link-uri.
Cu plăcere! Sper să mă și descurc la ceea ce trebuie să fac :)

Așadar, "ZoltyBogata" are nevoie de ajutor. Gabriel Gorgan explică despre ce este vorba și ce trebuie să facă cei care doresc să fie de ajutor, aici:http://entertrainer.tv/2012/09/cu-zoltybogata-la-cules-de-link-uri/ (link invalid in febr 2021)

Miercurea fără cuvinte - Tăcere

un peste cu aripioare galbui
pesti in acvariu
testoasa in acvariul din Abu Dhabi
(Fotografiile sunt făcute de finul meu, la Acvariul din Abu Dhabi)
HAPPY WW!
Jocul Wordless Wednesday (38) începe la Carmen, Intre vis si realitate, unde vă puteți înscrie!
Actualizare:
Zina ne invita sa citim despre si sa vedem imagini de la acvariul din Barcelona.
SoriN ne informeaza ca avem un acvariu urias in Romania - la Tulcea; unul dintre cele mai mari din Europa, unde 50 de specii de pesti traiesc in 27 de bazine umplute cu 100 de tone de apa.
Cu ochii dupa pestii colorati, vizitatorii trec prin fel de fel de tuneluri si sunt inconjurati de bazine.
Exista un acvariu in mijlocul caruia poti intra si te simti ca si cum ai plonja in adancurile unei mari populate de vietati incantatoare.

2012-09-17

Vlad Țepeș: ce este istorie și ce este legendă?

Vlad Ţepeş (n. Nov./Dec. 1431 – d. Dec. 1476) a fost nepotul lui Mircea cel Bătran şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage supranumele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul. Tatăl său fusese cavaler în Ordinul Dragonului – în latină Societas Draconistrarum – un ordin militar religios asemănător Ordinului Templierilor. Ordinul a fost întemeiat de Sigismund de Luxemburg, în anul 1408, pentru apărarea creștinilor de amenințarea otomană.
Vlad s-a născut în cetatea Sighişoarei (Segesvár / Schassburg).
*
A sprijinit dezvoltarea economică a țării și a întărit puterea militară, a consolidat domnia. Prin pedepsirea aspră a lașilor, a hoților, a slujbașilor necinstiți ori a prădalnicilor, a asigurat pacea necesară prosperității.
Ion Heliade Rădulescu scrie despre Țepeș că era “drept până la tiranie”; pedepsea cu rigoare și dreptate, neiertând nicio faptă rea, ca un alt Dracon al Atenei; aplica pedeapsa cu moartea la cea mai mică abatere din legi, prin teroare ieși la căpătâi de a moraliza țara și a stabili securitatea publică.
Xenopol are, și el, cam aceleași cuvinte pentru a-l descrie pe voievodul român: “crud până în măruntaie, străin de milă și îndurare, tăind și acolo unde ar fi putut lecui” […]
Vlad Țepeș a fost numit și “Cavalerul Dreptății”, iar deviza lui era “Dreptate și Credință”. Multe  documente istorice vorbesc despre atmosfera din timpul domniei lui: Așa de mult ura răul din țara lui, încât dacă cineva făcea rău, furt, tâlhărie, nedreptate sau siluia vreo muiere sau fată mare, acela nu rămânea viu.

Povestirile despre Vlad Țepeș s-au răspândit pentru că în acea perioadă (anul 1440) Johannes Gutenberg a inventat un nou tip de presă tipografică. Broșurile despre domnitorul român au devenit celebre în acele timpuri. Mai circulau și poeme printre trubadurii vremii – unul dintre cele mai cunoscute este cel al trubadurului german Michael Beheim, compus, se pare, în 1463, cu titlul
Renumele lui Dracula trece granițele Europei și ajunge și în Rusia, unde e descoperit un document intitulat “Povestire despre Dracula voievod”. Apoi, pe cale orală, povestirile se răspândesc, mai mult sau mai puțin modificate.
Primele date despre el se presupune că au fost scrise prin anul 1462, apoi au fost adăugate alte povești și textul original a fost alterat din ce în ce mai mult, povestirile devenind tot mai sadice.

Pedeapsa trasului în țeapă

Istoricul Neagu Djuvara descrie în lucrarea “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” ce presupunea tragerea în țeapă. Era un supliciu înfiorător; se înfigea un mare țăruș în pământ sau se tăia și se subția un pom mic, iar în această țeapă osânditul era înfipt. Se ungea țeapa cu seu și se înfigea în om, încet, pentru a nu provoca moartea imediat; se încerca evitarea organelor vitale și se scotea prin gât, pe lângă cap; condamnatul stătea expus până murea.
**
În anul 1440 Gutenberg a inventat un nou tip de presă tipografică. Povestirile/legendele despre Vlad Țepeș circulau sub formă de broșuri dar și pe cale orală, fiind modificate de-a lungul timpului încât greu mai deducem azi cât este realitate și cât este ficțiune. 
Câteva dintre poveștile care au circulat / circulă despre acest domnitor al Țării Românești:

2012-09-16

Doar 20 % dintre femei știu să citească o hartă. De ce bărbații nu ascultă?

Super amuzantă și instructivă prezentarea făcută despre faptul că bărbații nu ascultă și femeile nu știu să citească o hartă.

Femeile au creier multifuncțional, bărbații… “câte un lucru, pe rând”: ori vorbesc ori ascultă; ori citesc harta, ori ascultă radioul…

De ce femeia poate să facă 3-4 lucruri deodată și bărbatul nu?
Ce răspuns așteaptă femeia când întreabă: să port pantofii aceștia sau aceștia?

pe blogul: http://ionut-rusu.blogspot.com/2012/09/de-ce-barbatii-nu-asculta-iar-femeilenu.html era inregistrarea (in febr 2021 pare link invalid)

Masacrul din zona Bartolomeu – Brașov

Între cei mai urgisiți de voievod se pare că au fost sașii din Ardeal. Domnitorul nu le mai acordă facilități comerciale; sașii din Sibiu și Brașov au susținut și adăpostit diferiți pretendenți la tron.
Țepeș a trecut de mai multe ori Carpații și a pustiit satele de lângă Sibiu și Țara Bârsei. Narațiunile germane spun ca pe cei prinși i-a tras în țeapă iar domnitorul și ai lui stăteau în mijlocul pădurii de țepe și mâncau.

Sașii din Transilvania se bucurau de privilegii comerciale în Ţara Românească, unde li se acorda un regim vamal preferenţial şi libertatea comerţului. Conform concepţiei lui Vlad Ţepeş trebuia să se aplice principiul reciprocităţii pentru ca negustorii români din Ţara Românească să beneficieze de aceleaşi privilegii în Transilvania.

Negustorii, în vremea lui Țepeș, nu mai aveau aceeași libertate de circulație, dar își puteau duce mărfurile prin țară. Sunt cronici în care se afirmă că voievodul a confiscat averile celor 600 de negustori care mergeau din Țara Bârsei la Brăila și mai apoi i-a tras în țeapă. Pe cei 400 de copii care au venit cu negustorii i-a adunat într-un loc și le-a dat foc.
Unii istorici afirmă că aceste informații pot fi aflate într-o scrisoare a lui Dan, fost domn al Munteniei, în care acesta afirma că a auzit de la pârgarii Brașovului că i-a tras în țeapă pe negustorii care se duseseră în Muntenia, le-a confiscat averea iar pe copii i-ar fi aruncat în foc.

Conform detractorilor sași (din Transilvania), el ordona adeseori ca oamenii sa fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, ștrangulați, agățați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii, înjunghiați etc. De asemenea, îi plăcea să le taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însa metoda sa favorită era trasul în țeapă, de unde a provenit porecla de Țepeș, cel care trage în țeapă. Această tehnică a fost folosită în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care au ignorat legile sale de comerț. Incursiunile pe care le făcea între sașii din Transilvania erau de asemnea acte de protecționism menite să protejeze activitățile comerciale din Țara Românească. În acea perioadă era obișnuit ca pretendenții la tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, de unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa.

La 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, si i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi, unde i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, domnitorul a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi arderea satului Codlea.

Fapta este mentionată în povestirile germane care circulau despre domnitor, și care poate fi citită și în cartea lui Ion Stăvăruș (1): "El a poruncit să se ardă mahalaua orașului (Brașov) și, pe când se făcea dimineață în ziua următoare, porunci tragerea în țeapă lângă capela de sub munte a femeilor și bărbaților, tinerilor și bătrânilor și s-a așezat la mijloc printre ei și a luat cu bucurie mare masa de dimineață."
Mahalaua a fost incendiată, e realitate istorică, dar scena mesei ar putea fi inventată sau atribuită lui de către nobilii care îl doreau mort.
Hammer (2), in Istoria Imperiului Otoman scrie despre comitele Timișoarei, Paul Kinizsi (3), că întinde masa de sărbătorire a victoriei (împotriva turcilor) peste cadavrele dușmanilor: “Vinul, scurgându-se din cupe se amesteca cu sângele ce șiroia încă și învingătorii dansară cu o bucurie sălbatică în jurul mormanelor de morți”.

Tot prin povestirile germane s-a dus vestea că Vlad Țepeș “a poruncit ca toți bărbații tineri care au fost trimiși în țara sa pentru a prinde limba (4) să fie închiși într-o cameră și să fie arși; aceștia să fi fost vreo 400” Dar iată ce scrie Nicolae Iorga (în Istoria Românilor, 1937) despre cum se purtau autoritățile din Brașov cu locuitorii români din munți: “În 1442, Brașovul se temea că vin turcii, iar comitele secuilor Mihail Jakch se temea că românii din Făgăraș se vor alătura lor și într-o scrisoare cere sașilor să se suie în munți și să îi ucidă pe toți, afară de femei și copii” – pe aceștia din urmă să-i prindă.

Note:
(1) Ion Stăvăruș (18 Oct. 1928, Goleşti, Vâlcea - 1 Dec. 1988, Urziceni, Ialomiţa) - traducător, editor şi istoric literar. A tratat, în gen monografic, legendele despre Vlad Tepes, în volumul Povestiri medievale despre Vald Țepeș Dracula, 1993)
(2) Joseph von Hammer-Purgstall (9 Iun. 1774 – 23 Nov. 1856) – orientalist austriac; traducator, istoric. In permanent conflict cu superiorii sai in 1806 a fost transferat la Consulatul General austriac din Iasi, unde a stat pana in 1807,  cand a plecat la Viena. Lucrarea Istoria Imperiului Otoman a fost scrisa intre anii 1827-1833, in zece volume.
(3) Paul Kinizsi (1432-1494) – Paul Chinezu (uneori Pavel Chinezu), e menționat în documentele vremii ca Paulo de Kynys – Comes Temesiensis; în maghiară e Pal Kinizsi. “Chinezu” e derivat prin etimologie populară din titlul de cneaz (din slavă, pe filiera maghiară). Traducerea exactă a numelui său ar fi “Paul Cneazu” (în genitiv, Paul al Cneazului – Pal Kinizsi). A fost general în armata regelului Ungariei, Matia Corvin) și comite de Timișoara.
(mai multe informatii pe wikipedia.com)
(4) - unii afirmă că “a prinde limba” trebuie înțeles prin “a spiona” și alții afirmă că înseamnă “a învăța limba”

2012-09-15

Happy Weekend! (26) - Fără IT nu se poate?!

Am predat totul pisicii! Pare să se descurce mai bine decât mine!
Windows-ul nostru,
Care ești instalat pe hard,
Deschide-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tău
Ca în 98 așa și-n 2012.
Și zilnicele Servicepacks dă-ni le nouă,
Și ne iartă partițiile Linux
Așa cum și noi iertăm greșelile din drivere.
Și nu ne du în ecranul albastru,
Ci izbăvește-ne de conflicte de versiuni
Căci al tău este tot RAM-ul
Și hardul
Și toți hertzii procesorului
În veci vecilor
Alt-F4
*
Un specialist în calculatoare și un specialist în automobile se contraziceau:
Calculatoristul: Eu, dacă proiectam automobile, în 10 ani aveau viteza dublă și consumul de combustibil pe sfert!
Automobilistul: Dacă proiectai tu automobilul, când apăsai pedala de frâna apărea pe un ecran întrebarea: 'Chiar doriți să frânați acum?'
*
I: De la ce vine acronimul LOTUS?
R: Let Only The Users Suffer.

Sursa glume: amuzant.ro; bancuri.cere.ro
Sursa foto: latoro.com

ACTUALIZARE:
În aceeași linie: am primit ajutor și ziua mi s-a înseninat. Pentru o zi senină vă recomand “Service Cugir”, la Vasile Dumitru 

2012-09-11

Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu – Brașov

La intrarea în Brașov dinspre Vest (Sibiu, sa zicem) se vede un turn care pare să păzească cea mai veche clădire din oraș - situată la capătul străzii Lungi (la nr. 251), la poalele dealului Șprenghi (Gespreng). Este singurul așezământ păstrat din primul nucleu urban medieval al Brașovului - zona în care a fost construită reprezintă vatra orașului de azi.
În cimitirul evanghelic este înmormântat și Hans Mattis-Teutsch (v. nota 1)

Strada Lungă (Ulița Lungă, numită cândva) își păstrează aspectul medieval: casele sunt aliniate și porțile înalte. La capătul acesteia se află Dealul Șprenghi, unde se presupune că a existat o mică cetate de apărare construită prin secolul VI.
În documentele vechi clădirea apare și cu denumirea “Biserica celor trei orfane”. Legenda spune că trei tinere au donat bisericii tot ce au avut și când au părăsit această lume, în semn de recunoștință, enoriașii și preoții au hotărât să le îngroape sub altar (nu reușesc să găsesc mai multe informații despre această legendă).

Se presupune ca în anul 1223 (alte surse se referă la o dată între 1225-1260) a fost pusă piatra de temelie a bisericii, dar construcţia s-a terminat abia în anul 1280. Ridicarea acestei biserici fortificate a fost inițiativa cavalerului german Herman von Salza (v. nota 2), după modelul mănăstirii cisterciene de la Cârța. Sextil Pușcariu o descrie ca fiind “nu o simplă casă de rugăciuni sătească, ci o catedrală mică orășenească”.

Planul inițial de la începutul sec al XIII-lea prevedea ridicarea a două turnuri pentru fațada lăcaș, așa cum au catedralele, ceea ce indică faptul că a fost destinată a fi biserică parohială.
Contextul istoric a făcut să i se construiască doar un turn.

Biserica Sf. Bartolomeu este singura biserică evanghelică din Ardeal care și-a păstrat hramul inițial după reforma religioasă din sec al XVI-lea când multe biserici catolice săsești din Transilvania au fost transformate în unele de confesiune evanghelică luterană.

Cartierul de blocuri care s-a construit în 1980 pentru a face loc miilor de muncitori aduși, de prin alte zone, în Brașov și-a luat numele lăcașului de cult.
În 1395, între zidurile Bisericii Sfântul Bartolomeu, Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti, a semnat Tratatul de alianţă cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei.
În 1437, Vlad Ţepeş a fost luat ostatic împre­ună cu fratele său, Radu, de către sultanul Murad, pentru a-l forţa pe tatăl lor, principe al Valahiei, să-şi respecte alianţa cu Înalta Poartă. În acest context, în 1438, Vlad a fost obligat să ia parte la o incursiune organizată de turci în Ţara Bârsei. În 1442, ajutat de Ioan Corvin Huniade, a evadat şi s-a căsătorit cu Anastasia-Maria, nepoata Sofiei Jagello, regina Poloniei (unii spun că a fost nevoit să încheie această căsătorie).
În 1453, Vlad Țepeș, pe când era ofiţer la Şchei, a întâlnit-o pe Katharina, o tânără săsoaică de care s-a îndrăgostit nebuneşte. Cinci ani mai tîrziu, domnitorul a devastat locaşul de cult, apoi a făcut-o şi Gabriel Bathory, în 1611.
Au avut loc mai multe invazii, ale tătarilor şi ale altor popoare, apoi Petru Rareş şi Vlad Ţepeş au invadat Ţara Bârsei, jafurile şi incendiile afectând grav clădirea, iar în 1611, Bathory, principele Ungariei, a distrus biserica în totalitate. Cutremurele care au avut loc au contribuit la degradarea construcţiei. Abia între 1634 şi 1636 biserica a fost din nou ridicată şi a primit forma de cruce pe care o are şi azi. Până atunci a fost bazilică, având o navă principală şi două nave secundare. La început a fost catolică, dar începând cu anul 1553, a devenit biserică evanghelică.
**
Se presupune că Biserica Bartolomeu, Cetatea Brașov și cetatea Șprenghi au fost conectate cu un întreg ansamblu de pasaje subterane(tuneluri), care ar putea fi practicabile și azi.
La demolarea unui imobil din zona s-ar fi descoperit intrarea în unul dintre aceste tuneluri.
Se zvonește că Brașovul are sub el o adevărată rețea de catacombe. Pe ici-colo s-au descoperit anumite “intrări” dar nu se înțelege foarte clar dacă duc spre tuneluri practicabile, spre pivnițe sau sunt doar legende – deși este de presupus că un oraș de graniță trebuie să fi avut anumite căi de retragere rapidă a locuitorilor în cetăți, în caz de pericol armat. În mod clar, însă, există tuneluri – unele par a fi naturale, dar se poate observa intervenția omului: în cazul celor descoperite nu s-a putut stabili cu exactitate încotro duc.
**
În ultima Duminică dinainte de 24 August (Sfântul Bartolomeu) are loc pelerinajul la Hramul Sfântului. Comunitățile săsești din zonă se întâlnesc în acea zi pentru a participa la slujba festivă. Apoi urmează cântece, fanfara și dansuri populare germane.
În incinta bisericii există și un muzeu etnografic cu mai mult de 1500 de obiecte donate de emigranți și care prezintă o gospodărie tipic săsească.

Note:
1. Hans (Johannes, Janos, Ioan) Mattis-Teutsch (n. 13.08.1884 - d. 17.03.1960, Brașov) - este unul dintre înnoitorii artei plastice de la începutul secolului al XX-lea, figură proeminentă a expresionismului european, creator original care şi-a făurit propria viziune artistică. Putem afirma că este singurul artist din sudul Transilvaniei care face prima dată trecerea de la figurativ la abstract, astfel marchează un moment de referinţă în istoria artei din România (îl descrie astfel Bartha Árpád, directorul Muzeului de Artă BV, în 2009, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea artistului)
2. Herman von Salza (1165 – 20.03.1239), Mare Mestru al Cavalerilor Teutoni.

2012-09-09

Statuia de pe muntele Tâmpa

Înălțimea muntelui este de 960 de metri (unele surse menționează 995 de metri), la circa 400 metri deasupra orașului Brașov. E un munte alcătuit în principal din formațiuni calcaroase și s-a format în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Este ultima creastă calcaroasă coborâtă din Muntele Postăvaru.

Din cauza culmii abrupte nemții i-au spus muntelui Zinne. Denumirea de Tâmpa, în explicația dată de N. Drăganu, arată că avem de a face cu sensul de stâncă abruptă - cum e cea din vârful muntelui. Cuvântul e de origine preromană și îl găsim și în dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria.

În vârful muntelui, timp de șapte decenii, a putut fi văzută o statuie cunoscută sub denumirea Statuia lui Arpad, care numai statuia acestui conducător al maghiarilor de la 896 nu era. Arpad a fost un duce care a condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar. Statuia e considerată a fi reprezentat, de fapt, pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul și a devenit primul voievod maghiar al Transilvaniei.

În preajma anului 904, oastea lui Gelu a fost înfrântă de o expediție a unui trib maghiar dizident față de stăpânirea lui Arpad, condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor șapte (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de azi, fie la Cluj sau chiar Cluj-Mănăștur.

Alte surse menționează simplu: statuia reprezintă un arcaș din timpul dinastiei arpadiene.

statuia de pe muntele Tampa din Brasov

Aniversarea unui mileniu de la așezarea triburilor maghiare în Pannonia a fost un bun prilej de a ridica numeroase monumente care să marcheze evenimentul; între aceste statui se numără și cea ridicată pe Tâmpa, în anul 1896. Monumentul a fost finalizat în 15 Octombrie și inaugurarea a avut loc în 18 Octombrie, dar sărbătoarea nu a fost bine primită de români și de o mare parte dintre sași.

Pentru aducera pietrelor necesare s-a construit un funicular, care pornea din Valea Cetății. Mecanismul funicularului era pus în mișcare cu animale de povară. Statuia a fost dotată și cu paratrăznet. Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini – se arată în documente.

Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea Brașovul de altădată:
În vârful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu știa ca există acest încântător colț de țară. Din punct de vedere artistic nu mi se pare fericită ideea de a pune într-un vârf de munte o coloană înaltă de 7 metri (cu soclu de 20 metri) și pe ea o statuie destul de meschină, de trei metri și jumătate, dar ea e destul de caracteristică pentru sentimentele care stăpâneau autoritățile vremii.

Monumentul făcea parte dintr-un ansamblu statuar extins pe teritoriul mai multor state: Ungaria, Croația, Italia, Slovacia, România și Ucraina – ansamblu proiectat și realizat de Gyorgy Zala și Albert Schikedanz.

Statuia a suferit mai multe atacuri de-a lungul timpului: atacul din primăvara anului 1901, când un necunoscut a tras spre aceasta și a nimerit pana de șoim de pe căciula ostașului; cel din după amiaza zilei de 27 Septembrie 1913, când de pe Tâmpa s-a auzit o detunătură puternică ce a zguduit casele din cetate. S-a stabilit că monumentul a fost dinamitat de doi studenți: Ilie Cătărău și Timotei Kirilov.

Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea amintită mai sus:

Peste vreo două decenii de la ridicarea statuiei, a făcut explozie o bombă, așezată la picioarele ei de unul Cătărău, ca un protest împotriva îngâmfării stăpânitorilor acestor ținuturi. Acest fel de a protesta cu fapta nu e prea în firea românului, dar a produs o mare satisfacție la cei umiliți. Același Cătărău a fost cel ce, după înființarea episcopiei ungurești greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a maghiariza pe românii de la miazănoapte, a trimis noului episcop, cu poșta, un pachet în care era o bombă ce a explodat când a fost desfăcut.

Presa vremii l-a prezentat pe Ilie Cătărău ca “aventurier politic, bulgar de origine, care a stat câtva timp în Rusia, unde nu se știe din ce a trăit”. Unele izvoare îl menționează ca fiind student, altele ca fiind slugă la un moșier.

Anarho-comunistul basarabean Ilie Cătărău constituie o mare enigmă în istoria României
– scrie despre acesta Radu Petrescu, în revista Contrafort: http://www.contrafort.md/numere/enigma-ilie-c-t-r-u

Ceea ce a rămas din statuie, la puțin timp după atentat, a fost distrus de o furtună, în Decembrie 1913 – incident menționat în ziarul Brassoi Lapok din 31 Decembrie 1913.

ruina monumentului de pe muntele Tampa din Brasov

În anul 1916, Septembrie, soclul a fost aruncat în aer de armata română. În Gazeta Transilvaniei s-a scris: 

acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau că prin statui de piatră și alte artificii milenare se pot cuceri țări și subjuga popoare.

Ceea ce a rămas din monument a dăinuit circa o jumătate de veac, ruinele fiind loc de escalade și chiar folosite ca punct de observație militar; mai târziu elevii cercetași făceau excursii la edificiu, până când, în 1966, autoritățile au îndepărtat rămășițele monumentului – a mai ramas numai fundația soclului.

Capul acestei statui este păstrat azi în Casa Parohiei Reformate din Brașov.

Notă: informațiile sunt corecte în sensul că cele mai multe surse (la care am avut acces) menționeaza datele amintite.
Foto de pe wikipedia: statuie_arpadw

Happy Weekend! (25) - Femei & bărbați

Și a promis Dumnezeu femeilor că bărbații frumoși, buni și inteligenți vor putea fi găsiți în fiecare colț de Lume. Și a făcut Pământul rotund!
*
Bărbatul care-și recunoaște greșeala când nu are dreptate este înțelept.
Bărbatul care-și recunoaște greșeala când are dreptate este căsătorit.
- Mami, noi cum am apărut pe lume?
- Ne-a creat Dumnezeu.
- Tata zice că ne tragem din maimuță.
- A! Păi, eu mă refer la rudele mele, el se referă la ale lui.

Discuție pe chat:
- Sunt îngrijorată. Nu mi-ai scris demult. Ce s-a întâmplat?
- M-am lăsat de băutură!


Sursa foto: Latoro.com

HAPPY WEEKEND!   A 25-a ediție. 

2012-09-07

Expertiză versus experienţă

Probabil că mulţi aţi auzit, inclusiv din gura unora cu pretenţii, discutând (scriind) despre expertiza pe care o are cineva într-un anumit domeniu, despre faptul că e nevoie de oameni cu expertiză pe nu ştiu unde; cutărică are o mare expertiză ş.a.m.d.. Le place să sune pretenţios.
Ce eroare!
Foarte adevărat: limba româna, ca mai toate limbile lumii, e vie, evoluează, se schimbă, se adapatează, dar de aici până la a prelua aiurea neologisme e cale lungă (sau ar trebui să fie).
Sunt cu expertiza-n gură (in loc de experienţă) şi politicieni, şi jurnalişti, şi actori, şi fel de fel de analişti in fel şi fel de domenii.
Expertiza e una, experienţa e alta…
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluţionarea cauzei. * (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacităţii de muncă în condiţiile solicitărilor fizice şi psihice din diferite profesii; b) consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. - Din fr. expertise.
(din DEX 2009)
EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s. f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2. Verificare a cunoştinţelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. * Experiment. * Expr. A face o experienţă = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] - Din fr. expérience, lat. experientia.
(din DEX 2009)

2012-09-06

Leapșa: Întrebări existențiale?

Vienela a preluat leapșa de la Baby Manager, care a preluat-o de la Anarkali
Minnie a preluat Leapșa de la Vienela si Pandhora de la Minnie.

1. Crezi în supranatural? Ce fel de supranatural? Fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocult, vrăjitorie, clarvazatori, medium-uri, psychics, miracole, minuni?
Răspunsul scurt: NU.
Răspunsul lung: și totuși… Sunt convinsă că există o explicație logică, dar nu m-am deranjat să aflu ce și cum. Într-un an, pentru un examen la istorie, profesorul ne-a spus că avem de pregătit 50 de subiecte, din toată materia. Le-am conspectat dar pentru că nu sunt “fan istorie” am reușit să învăț numai 5 dintre aceste subiecte – cele care mi-au plăcut mai mult (știam că pot repeta examenul de încă două ori, deci nu-mi păsa prea mult – și nici de note nu-mi păsa). La examen ne-a cerut să tratăm trei subiecte, care (câte trei) erau notate pe bilete. Când am tras biletul “din caciulă” și am citit subiectele mi s-au înmuiat picioarele – la propriu: erau trei din cele 5 pe care le-am învățat.
2. Crezi că omul când se naşte este ca o pânză de pictat, goală, pe care totul se imprimă mai târziu, inclusiv good and evil, sau că suntem născuţi cu predispoziţie sau predestinaţi spre cele două ? Pe scurt, ne naştem cu natura fiecăruia sau o cultivăm, dobândim?
Ne naștem fiind capabili să fim buni și să fim răi (bine-rău sunt cele două “laturi” a tot ceea ce există în Univers) adică suntem predestinați să putem fi și buni și răi. Mai departe ține de alegere, mai mult chiar decât de educație. Și aici îmi permit exemplul clasic, dovedit în realitate, ca o excepție mai mult: doi băieți născuți și crescuți într-o familie dezorganizată: unul alege să învețe și termină cursurile unei facultăți celălalt alege calea delincvenței.
3. Dacă ai avea ocazia doar o singură dată şi pentru scurt timp, să călătoreşti în timp doar ca observator, ce ai alege, trecutul sau viitorul?
Trecutul e prezent, prezentul e viitor. Trecutul îl cunosc, prezentul îl trăiesc, viitorul nu vreau să-l cunosc altfel decât așa cum se poate prevedea analizând trecutul și prezentul. Aleg trecutul.
4. Dacă tehnologia şi medicina vor avansa în aşa măsură încât media de viaţă umană va fi considerabil mai mare decât în prezent, dublu sau chiar mai mult, să spunem, ce opinie ai despre acest lucru şi anume să trăieşti într-o asemenea eră?
Da, mi-ar plăcea să trăiesc o asemenea eră, dar nu cred că mi-ar plăcea să trăiesc la nesfârșit. Prefer să mor tânără pe la vârsta de 160 de ani – dar nu mai mult și să fiu stăpână pe corpul meu, pe mintea mea și viața pe care aș avea-o să nu fie una plină de… lipsuri.
5. Dacă ai avea de ales între un an de continuă zi sau un an de continuă noapte, ce ai alege?
Hm… Îmi place noaptea, dar ziua e “izvor de viața”. Pentru un an – și numai pentru un an! – aș alege noaptea.
6. Ce crezi despre Spaţiu, aka Univers, aka Cosmos? Ştim că este plin de galaxii, sisteme solare, stele, planete, nebule, etc dar crezi că în afară de astea mai e ceva ce noi nu ştim? Viaţă spre exemplu, în orice formă. Sau crezi că suntem singurii?
Probabil că suntem cam singuri… Or fi virusuri pe alte planete, dar nu știu cât sunt de… gânditori. Altfel, e probabil să ne fi întâlnit până acum. Poate greșesc…
7. Dacă ai avea ocazia să trăieşti o zi (24 de ore) literalmente în persoana altcuiva, pe cine ai alege: un gay sau lesbi, o persoană de altă rasă, culoare, etnie, o persoană de altă religie, de sex opus, o persoană mai tânără sau mai în vârstă?
Aș dori să fiu femeie într-un stat arab unde femeia e considerată, încă, un bun, și trebuie să umble acoperită cu văluri. Aș vrea să înțeleg dacă acele femei se simt obligate să trăiască astfel sau chiar își doresc și le este bine.
8. Dacă ţi-ar fi oferită o putere supranaturală (de natură fizică sau mentală) ce ai alege şi de ce?
Ooooo… Mi-aș dori să am puterea de a scoate minciuna din firea omului și de a putea vindeca pe cei bolnavi fizic și/ sau sufletește. Trebuie să aleg numai o “putere”? Dacă da, atunci o aleg pe a doua.
De ce? E simplu de înțeles, fără vreo explicație.
9. De ce ţi-e teamă mai mult, de ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi, de ceea ce cunoşti, dar nu înţelegi, de ceea ce cunoşti şi înţelegi, dar nu poţi controla sau schimba?
Sunt ca pisica: din fire curioasă. Ce nu cunosc și nu înțeleg trebuie (vreau) să aflu – aproape (dar nu) cu orice risc. Ce cunosc și nu înțeleg trebuie (cu sensul de vreau) să înțeleg și eu! Ce cunosc și ce înțeleg?! Nu prea am certitudinea că ceea ce cunosc cunosc cu adevărat și nici certitudinea că ceea ce cred că înțeleg chiar înțeleg. Pe scurt: mă tem că ceea ce cred că știu și înțeleg să nu fie prea departe de adevăr. Dar cum să definesc “adevăr”?
10. Dacă te-ai afla vreodată într-un scenariu gen Matrix, numai că real, şi ţi s-ar oferi pastila albastră despre care ţi se spune că odată ce o iei vei afla lucruri pe care nu ţi le puteai imagina vreodată, lucruri despre absolut orice în univers, dar că odată aleasă acea cale, indiferent de consecinţe, nu mai există drum de întors, sau ţi s-ar oferi pastila roşie prin care vei fi transformat într-o persoană care va avea o viaţa foarte bună, lungă, îmbelşugată, fericită, dar nu vei şti niciodată nimic şi vei trăi doar cu curiozitatea şi întrebările existenţiale, universale, ce ai alege?

Pastila roșie! E plăcut să cauți întrebări pentru care să găsești, mai apoi, răspunsuri.
Pentru că acele consecințe nu am certitudinea că m-ar afecta (strict) direct și personal nu-mi pot asuma riscul să tulbur armonia unei persoane dragi – ca o consecință a alegerii pe care aș face-o “indiferent de consecințe”
**
Cine dorește, să preia leapșa…
Distracție plăcută! :)

2012-09-02

O Poveste Parfumata - Din parfum cuvintele

Povestile Parfumate sunt legate in volum la Mirela  
Ideea temei apartine, pentru acest capitol al Povestilor Parfumate, Sarei 

Black, unisex și puternic! El spune că o femeie nu-l poate purta; ea spune că un bărbat nu-l poate purta, dar amândoi sunt învăluiți, din când în când, în esențe de vanilie, mosc…
Eu. Un cuvânt care mă individualizează; mă numește pe mine când îl rostesc sau când îl gândesc, mă construiește, pentru mine și pentru ceilalți, mă dezvaluie și… mă uimește!
Numind un animal sau un lucru sau un om ajungem la esența acestora pentru că un cuvânt nu e numai principiu unificator, ci ne reprezintă.
Cuvântul exprimă, face văzut, dezvăluie lumea cu tot ceea ce aceasta cuprinde. Cuvântul creează. Prin cuvânt dăm sens ideilor, viselor, ne caracterizăm, descriem lumea.
Parfumul îmbracă și definește, captează și materializează esența a ceea ce cuvântul numește.

Obssesion, de la Calvin Klein, folosea când a urcat prima dată pe spatele unui Harley! Și bine s-a mai potrivit parfumul cu starea lui de spirit, pe care o poate acum sintetiza într-un singur cuvânt: obsesie. Un om obsedat de motocicleta lui! Cum să renunțe la motor după ce i-a simțit vibrațiile, forța? Cum să nu devină dependent de aerul care pare ca strigă la el și îl învăluie în goana lui spre nicaieri? Sub viziera fumurie aromele de trandafir, bergamota, coriandru, ambra îi pătrund ființa și nimic nu pare că l-ar putea opri din goana nebună, obsesivă - imaginându-și că poate fugi chiar și de el însuși accelerând mai mult și mai mult - pe șoseaua dreaptă, întunecată și liberă!

Nu vorbi fară să știi, ai grijă ce-ți dorești… Cuvintele au o putere fantastică, pe care nu mulți oameni o înțeleg și mai puțini au cunoscut-o. Cuvântul rostit din suflet poate crea sau poate distruge. O dorință exprimată într-o formă clară se poate materializa. Acțiunea mecanică a cuvântului poate fi benefică dar și distructivă…

Își ridică încetișor pleoapele, strânge din ele repede, să-și obișnuiască ochii cu lumina albastră ce tremura din direcția monitorului. Ce vis neobișnuit! Citise câte ceva despre parfumurile pe care le are în fața oglinzii și, probabil… ațipise… Era deja târziu, dar nu prea târziu pentru întâlnire. Știa că ea îl așteaptă.
Îmbrăcat era. A închis computerul, a luat cheile de la motocicletă și înainte să iasă a ales să-și stropească geaca și părul cu puțin Black, de la Bvlgari. Și-a zâmbit sieși și a ieșit. Ea i-a propus să încerce parfumul; acum îi va testa efectul asupra ei – probabil că nu degeaba i l-a propus.

A întrebat-o într-o zi dacă ea se poate vedea “noi” cu cineva și ea a spus, zâmbind: Shalimar.
De la Guerlin, Shalimar, parfumul bogat, misterios și sofisticat, aproape indecent, descrie mai bine decât orice cuvinte contopirea cosmică ce se poate împlini. Parfumurile sublimează magnifica atracție chimică dintre oameni și, uneori, pot înlocui cuvintele.

Ce e, de fapt, dragostea? O căutare ancestrală - involuntară, chiar inconștientă - de regăsire a eu-lui prin altcineva; un alt eu…