23 sept. 2012

Poveste Parfumata - Parfumul ochilor căprui – poveste despre o posibilă iubire necondiționată?


ce ai?
când te privesc
nu aflu în tine decât doi ochi
asemenea tuturor ochilor
și o gură
pierdută printre miile de buze
pe care le-am sărutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lăsat
nicio amintire.
(Pablo Neruda)

E o noapte atemporală... Se plimbă pe șoseaua care duce spre oraș... E deal și e munte și e vale și șes – e Natura în toată splendoarea și șoseaua cenușie șerpuiește în mijlocul ei și deasupra e cerul... Nu e trafic și e liniște, adâncă liniște! Vântul nu adie și nicio frunză nu tremură, nici un fir de iarbă nu se apleacă. Până și gâzele nopții s-au oprit din preocupările firii să asculte liniștea și – poate – dorințele pe care oamenii le înalță spre ceruri. Singura lumină e cea izvorată din stele și șoseaua strălucește ușor ca și cum ar arăta drumul celor care vor.
Gândurile par să se desprindă de minte și să plutească liber către înalt...
Are senzația că este blocat undeva în trecut... Ca și cum ar avea în față un zid și – în loc să-l sară sau să-l ocolească - stă la baza lui ca o jucarie cu baterii, și funcționează în gol... Ce stranie senzație... Și pare că trecutul îl ajunge din urmă...


De ce se strică relațiile între doi oameni care au pașit un timp împreună? Unii se despart, alții continuă un drum în doi, dar pașii lor nu mai sunt în același ritm... Toți să aibă… să aibă… să aibă… Dar tot ce au, de fapt, este timp – pe care cei mai mulți îl irosesc cu talent, deși nu știu cât au.
De ce se sfârșeste... dragostea? Cum știm că suntem îndrăgostiți; sau că am fost îndrăgostiți atunci când am pornit alături de cineva care, mai târziu, nu-și mai găsește loc în sufletul nostru?
Relațiile se sfârșesc din prea mult mister sau din lipsa misterului? Obișnuința poate strica o uniune de dragoste?
Înșelarea partenerului se întâmplă din cauza ipocriziei...? Continuăm să călătorim prin viață alături de cineva care... nu ne mai spune nimic... și căutăm împlinirea în altă parte?
De ce doi oameni care afirmă că se iubesc ajung să fie doi străini care – uneori – se urăsc?
De ce să rămâi lângă cineva numai pentru că ești iubit, dar nu iubești? De ce ar face cineva un asemenea compromis?
E posibil ca ființa umană să aibă răspunsuri...?
Poate e nevoie numai de curaj pentru a păstra dragostea? Curajul să-i fi lipsit lui când a renunțat la frumoșii ochi caprui în care privea așa cum numai un cațelus și-ar putea privi stăpânul? Îi e dor de frumoasa cu ochi căprui dar ea încercase să-i modeleze personalitatea pentru a deveni “ceea ce ea își dorea” De ce s-a oprit la el, dacă “nu era ceea ce ea își dorea”? Avea intenția să “îl schimbe” – dar el nu se poate “schimba” numai pentru că așa dorește cineva; oricum, nu vrea să renunțe la prieteni doar pentru că iubitei lui nu-i mai place să urce pe munte și să doarmă în cort deși îi plăcuse tare la începutul vieții în doi… Prea multe începuseră să nu-i mai placă ei, într-un interval de timp prea scurt, ceea ce l-a determinat să creadă că, de fapt, purtase o mască până după momentul căsătoriei. Se arătase extaziată la ideea de a deveni mamă pentru ca mai apoi să afirme că mai au multe de “realizat” până să se gândească la copii. Nici Lord, câinele lui, nu mai avea voie în casă, deși până atunci n-a fost o problemă. Dar a dorit să fie bine și a legat câinele în curte… Poate a greșit când a plecat, dar ar fi o eroare să creadă cineva că a ales câinele în locul celei care ar fi putut fi mama copiilor lui. Privea, nostalgic, sticluțele cu parfum pe care le cumpărase ca daruri pentru îneput de Toamnă: Jasmine Noir, cu puternic miros de iasomie de la Bvlgari, pentru ea, Sexy Beast cu aromă de bergamota, vanilie, mosc, patchouli – un parfum la care numai oamenii pot rezista - pentru Lord și Decibel, oriental-electric de la Azzaro pentru el… Poate îi va trimite cadoul printr-un curier rapid…

Lord nu se supără că azi n-a avut chef să se joace cu el și îl intelege când are o zi în care vrea să asculte cum crește iarba. Cu omul nu e bine nicicum: când îl vezi trist și îl lași în pace te acuză că ești indiferent; dacă insiști să îți vorbească țipă că are nevoie de un timp numai al lui. Câinele, însă, orice i-ar spune, dă din coadă a bucurie numai când îi aude vocea și așteaptă, răbdător, să revină la sentimente mai bune. Câinele lui drag îl privește cu ochii lui căprui și nu-i pasă că folosește parfum de calitate sau se spală cu săpun de rufe, că poartă un tricou vechi sau că își lasă șosetele lângă pat. Câinele lui drag nu e interesat cum arată hainele pentru că îi vede în inimă și îi simte sufletul. Pe câine nu poate să nu-l mai iubească deoarece dragostea pe care acesta e capabil s-o ofere poate face să vibreze de bucurie chiar și o inimă tristă. Lord nu s-a supărat când a fost legat în curte și se bucura la fel de tare când mergea să îl hrănească și să îl ducă la plimbare. Căinele îl ascultă cu atenție când îi povestește tristețea – uneori îl ascultă atât de atent încât adoarme – și în loc să se supere, cum ar face-o dacă în locul lui ar fi un om – zâmbește, și o mare parte din tristețe se evaporă.  
Iubirea necondiționată pe care o poate oferi un câine o pot oferi foarte puțini oameni – și el, e conștient de acest fapt, nu se numără printre ei, dar nici nu urmarește să schimbe ceva – dacă nu i se cere - la persoana pe care o iubește, pentru că iubește ființa așa cum este. Nu s-a oprit la frumoasa cu ochi căprui imaginându-și că ar putea să o determine să citească mai mult, să meargă la teatru, la o expoziție… Nu. A dorit să o cunoască pentru că i-a plăcut cum se purta cu ceilalți oameni, cu animalele – inclusiv cu Lord… Acum, privind retrospectiv, a recunoscut ceea ce atunci a zis că e doar imaginația lui, sau “gelozie” de câine: Lord nu prefera deloc prezența ei – se retrăgea în culcușul lui și venea să se joace cu ea numai când îl chema el, la chemarea ei nu reacționa.
Mai mult sau mai puțin în glumă, prietenii îi sugerează să rămână alături de femeia pe care Lord o va îndrăgi din prima clipa. Poate nu-i o idee tocmai rea!

Tema pentru povestea de azi a propus-o pandhora 

22 de comentarii:

  1. Am avut o prietena în ro care avea 2 caini, unul al ei si unul al lui! Lord era cainele ei. Era un "maidanez" original dar foarte jucausi. Pe vremea aceea nu se gasea mancare ptr caini dar prietena mea le face mancare si într-o seara le-a facut pilaf cu carne de pui. Acum urmeaza faza care eu atunci am gasit-o hilarica! Lord avea o dexteritate teribila de a alege carnea de orez. Inchipuie-ti doua gramajoare de orez de-o parte si de alta a castronului, pentru ca îl sorta în gura si orezul îl "expulza" pe laterala!!
    O seara frumoasa Diana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am avut un caine numit Lord! :) Era o corcitura intre ciobanesc romanesc si caine lup. Stateam la bloc si a trebuit sa il dam inainte de a implini un an - era prea mare pentru a "locui" la bloc! Si s-a facut... imens! Cand se ridica pe labele din spate ajungea cu cele din fata pe umerii unui om de 185 cm inaltime - noul lui stapan si prieten. Acesta avea casa aproape de padure si, la un moment dat, cainele a plecat... L-a mai vazut o singura data: era cu lupii. Mi-ar fi placut sa il vad in acel moment... A venit la stapan, s-a bucurat etc si omul a crezut ca s-a intors acasa dar... se pare ca isi lua ramas bun. De atunci nu a mai fost vazut.

      Oooo! Nu-mi spune ce dexteritate au unii caini! Am avut pe Boni - o catelusa din rasa boxer. Cand ii dadeam pastilele impotriva parazitilor intestinali i le puneam intr-o bucatica de carne de pui (bine ascuns, zicem noi) si ea manca toata carnea si apoi scuipa pastila! :) Cand ziceam: am pacalit-o! hop si ea cu pastila pe jos. Sunt isteti si smecheri! :))

      Dar faza cu gramajoarele e... de retinut! :) Daca toti proprietarii de caini ar aduna intr-o carte toate minunile facute de cainii lor ar iesi ceva care ar face sa rada chiar si un om care n-a ras in viata lui!
      O saptaman minunata sa ai!
      Cu drag,

      Ștergere
    2. Diana, parca povestesti despre Colt alb.
      Ma doare cand se vorbeste de caini, imi este dor sa am un animalut in casa, dar nu am conditii pentru asa ceva, apartamentul in care locuim este prea mic. :((
      Mi-e dor de Sultan al meu, mi-e dor si de Chandra. De ce oare cainii traiesc atat de putin?

      Ștergere
    3. Povestea lui Colt alb nu am citit-o... Mi s-a spus ca e trista si nu am vrut sa o citesc... Am dat apa la soricei citind "Singur pe lume", Fetita cu chibrituri, Cuore... Si dupa multi ani mi s-a intamplat la fel, recitind... Credeam ca mi-a trecut, dar nu-mi trecuse. Unii imi spun ca am "ceva" la cap, ca sunt doar povesti! Dar aceste povesti le intalnim in realitate! Iar neputinta de a ajuta oameni si animale aflate in dificultate (ca exemplu) fac sa para reale "povestile"...

      Nici noi nu am vrut "animalut" in apartament de bloc! Dar cum s-a brodit cum nu, ca ne-am procopsit! Primul - numit Lord :) - a stat putin - ne-am dat seama cat de mare se va face si l-am dat inainte sa se ataseze de noi prea tare. Pe Boni, o "boxerita", am avut-o pentru ca a rugat-o pe sora mea, o colega, sa i-o tina o saptamana, pana reuseste sa gaseasca gazda unde sa fie primita cu puiul de caine... A ramas la sora mea vreo 6 luni, apoi la noi 9 ani! A fost singurul caine care n-a mancat 5 zile cat am fost plecata (m-am intors pentru ca ne era teama sa nu moara) Pe Bobi - un mascul din rasa boxer l-am gasit... in holul blocului! Slab, cu urechile franjuri de la cafteli de strada, speriat... L-am luat "pana ii gasim stapan" :)) Medicul a presupus ca are varsta de doi ani (dar cred ca era mai mare) si a ramas la noi 7 ani... Am avut si pisoi, de-a lungul timpului, am ingrijit alti catei (cand erau plecati stapanii)... Si alti pisoi... Dar e greu cu ei la bloc! Mai ales pentru caini ca boxerii! Dar sunt si rase mici-mici! Ocupa spatiu putin - si trebuie sa scrii afis: atentie, nu calcati pe caine. Glumesc! Stiu cat de greu e cu un animalut la bloc - cat ar fi de mare apartamentul spatiul pentru ei tot mic este.

      Si mie mi-au lut cate o "bucatica" din suflet animalutele care au murit. Asa traiesc ei, putin - din punctul nostru de vedere, dar 9 ani e muuuult pentru un boxer, ca exemplu. Dar cata bucurie ne ofera cat traiesc!

      Ștergere
  2. "E posibil ca fiinta umana sa aiba raspunsuri", da, dar prefera "sa ia de-a gata", nu sa caute...
    "dragostea nu se sfarseste" niciodata, ramane in noi ca un soare fara Pamantul caruia sa ii daruiasca razele...
    Da, "e nevoie de curaj"...
    Interesant dar eu votez "nu", iubirea ar deveni un colier la gatul cainelui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce trist - si dezamagitor! - suna "sa ia de-a gata" :) Dar e adevarat...

      Si ce frumos suna "ramane in noi ca un soare..." Si asta e adevarat. Cum zice nu-stiu-cine: dragostea e vesnica, subiectul ei se schimba :)

      De-ar avea curaj... toate partile implicate! :)

      Hmmm... Sub influenta primului impuls si eu as vota "nu". Asa am si facut... si cainele a avut dreptate! :)) Sigur, nu s-a "indragostit" niciodata de altcineva dar erau oameni langa care se aseza si se lasa mangaiata, cu altii se juca si ii indemna la joaca, la unii maraia de-a dreptul daca doreau sa o mangaie si pe altii ii adulmeca apoi pleca si se aseza in culcusul ei - ei! si cu acesta din urma (dar si cu ceilalti, dar pe aceia ii stiam, stiam ce le poate capul) nu s-a inselat! Toata lumea zicea despre el "ce baiat bun; face si drege, e de incredere etc" Am zis si eu, ca ei, ca doar il cunosteau pe "baiatul bun" (as fi parut nebuna sa ma incred in instinctele cainelui - dar de atunci o fac! ;) Si am primit o chinta roiala de toata frumusetea! Sigur ca poate fi doar coincidenta! :)

      Ștergere
  3. Dragoste, acelasi subiect greu si intortocheat cu mii si mii de suspine, dorinte pierdute, lacrimi. De multe ori dragostea unui patruped reuseste sa ne ajute sa trecem peste ce-i mai greu. Pentru mine si ei sunt tot oameni, doar ca nu pot vorbi. Oameni ce ne iubesc sincer, nu ne inseala si care ne dedica a lor viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragostea ar trebui sa fie ceva simplu si frumos! Sper sa nu inteleg niciodata ce inseamna a "plange din dragoste" Sigur ca nu a fost totul roz dar... cand s-a terminat s-a terminat, in pace si armonie, iubindu-ne in continuare, ca prieteni buni! O "altfel de iubire" - desi cred ca e impropriu spus.

      Pitagora este printre cei care credeau ca sufletele se reincarneaza in animale... Deci, ar putea fi oameni :) Exista si o vorba: De-ar putea cainele sa spuna tot ce vede! :)

      Sigur ca suna aiurea dar ce frumoasa ar fi viata daca si noi am fi sinceri - total - unii cu ceilalti (macar in cuplu) Dar sinceritatea are nevoie de oameni puternici: care sa poata rosti adevarul si care sa-l poata accepta fara a considera adevarul ca fiind "un atac" Numai discutand putem ajunge in armonie cu ceilalti... Cainele este intuitiv, nu are nevoie de discutii :) pentru a intelege ceea ce simtim si nici nu-i pasa ca azi suntem cam neatenti cu el...

      Cred ca fiecare avem in viata oameni care ne iubesc sincer dar... deh! Da-mi vina pe Fire si zicem ca... "mai rupem lantul, ca oameni suntem" :)

      Ștergere
  4. Cât adevăr în superbele versuri ale lui Pablo Neruda...Da, dar acel ceva, acel nu știu ce, acel nu știu cum, rămâne marele mister, nu-i așa?!
    Adevărata dragoste eu cred că nu se sfârșește, doar se transformă într-o minunată prietenie. Acum depinde, uneori suntem luați cu asalt de o dragoste și mai mare! Căreia nu ne putem împotrivi.
    Da, nici eu n-aș putea sta cu om care nu iubește animăluțul meu, sau care nu îndrăgește pisicile. Și sunt cât se poate de serioasă afirmând acest lucru.
    ”Câinele lui drag îl privește cu ochii lui căprui și nu-i pasă că folosește parfum de calitate sau se spală cu săpun de rufe”. Minunat, deja mi-e drag Lord!
    Îmi plac parfumurile amintite de tine aici. Trebuie să încerc Decibel pentru el, căci nu-l știu, dar sună bine! ;)
    O zi frumoasă îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Misterul, da! Cred ca nu ne-ar mai placea viata asa mult de n-ar mai exista misterul! Sa cercetam, sa experimentam sa.. cautam! Si sa ne intrebam!

      Ca bine zici! Dragostea adevarata se transforma in prietenie! Intr-o prietenie puternica! Pe viata, as zice! Si in astfel de cazuri, chiar daca ne ia cu asalt o dragoste si mai puternica (sau nu neaparat mai puternica, ci... alta) prietenii sunt cei care inteleg! Prietenii ne iubesc si ne doresc sa fim fericiti! Fericirea noastra devine si fericirea lor, chiar daca nu ii implica direct!

      Si eu sunt serioasa cand afirma ca nu cred ca as putea sta alaturi de cineva care sa nu indrageasca animalutele mele. Se zvoneste ca oamenii care nu iubesc animalele nu sunt tocmai "suflet bun" Sigur! Mereu mi se zice: le iubesc, dar nu in casa! Ok, in curte. In curte da! Cainele legat pe lant, pisicile sa nu intre in zona cutare, le hranesc cand se nimereste si cu ce se nimereste, daca se nimereste etc si multe altele! Cata dragoste de animale! Poate ar trebui sa ii credem pe batrani: sa stam departe de oamenii care nu iubesc copii, animalele si nu le place muzica.

      Ochii lui Lord sunt... ochii catelusei Boni! Nici eu nu voiam animale in casa! Si Boni m-a facut sa-mi dau seama ca nu e adevarat! Cum putem sti ca ceva e bine sau rau daca nu incercam?! :)

      Eeee... cu parfumurile am mai zis! Trec la studiu cand vreau sa scriu o poveste parfumata! N-am "adulmecat" parfumurile pe care le-am amintit! Doar cu simtul... imaginatiei, citind ingredientele si comparand cu cele pe care le cunosc. Dar imi place aceasta "cercetare parfumata"

      Viata fericita!

      Ștergere
  5. Diana exista parfumul "Kundalini" Uite aici:
    http://www.beslist.nl/products/parfum_aftersha
    ve/r/XOXO_Kundalini_by_Parlux_Eau_De_Parfum_Spray_100_ml/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru link, Minnie! O sursa de inspiratie perfecta! Sunt multe parfumuri acolo, nu doar Kundalini! :) Imi oferise Mirela, virtual, parfum Kundalini - dar in "parfumerii" nu l-am gasit, sa il adulmec macar :) pentru ca ingredientele sunt irezistibile, pentru mine!

      Ștergere
  6. De ce si dupa ce se cheama ca o relatie s-a sfarsit, pentru unul iubirea ramane la fel de prezenta si, mai ales, la fel de dureroasa? Asta ar fi o alta intrebare, sora cu intrebarile din povestea ta.

    Am citit partial povestea azi-noapte dar nu am reusit sa o termin. Nu ma mai puteam concentra, atat eram de obosita. Am sa va povestesc ce am facut in acest weekend dar nu acum.
    Mi-a placut mult si i-am inteles lui tritetea. Si inca ce bine i-am inteles-o... Mi-a placut paralela intre cele doua feluri de iubiri. Stau acum si ma gandesc daca iubirea ce ma macina nu seamana mai mult cu cea a unui caine... Nu conteaza, astea-s de-ale mele :)
    Nu stiu daca in poveste este cineva de condamnat. La ea ma refer. Cat il iubise reusise sa se prefaca: ca iubeste cainele, ca iubeste o excursie cu cortul, etc. Sunt multe astfel de iubiri, poate cele mai multe. Cand sentimentele (firave) au disparut complet...nu a mai vazut rostul prefacatoriei... Trist dar adevarat. Chiar pot da niste exemple de cupluri mondene in viata (asa, ca si clasicii in viata)...
    Nici varianta sa-ti alegi partener dupa sentimentele unui animal de companie nu stiu cat ar fi de fericita :)
    Am si eu un caine, doar un mic pechinez...extrem de iubitor si la fel de iubit. Suntem topiti dupa el.
    O saptamana cat mai placuta iti doresc, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se zice ca intr-o "relatie" unul iubeste si celalalt se lasa iubit sau ca unul iubeste mai mult si celalalt mai putin... Pot fi raspunsuri care sa explice intr-o oarecare masura de ce se intampla, dar cred ca numai teoretic...

      Eeee... Am incercat sa raspund, sa recuperez tot ce am pierdut, dar s-a blocat PC-ul inainte sa raspund la Minnie, asa ca am renuntat atunci si... abia acum am reusit sa revin... :(

      Iubirea care te macina... SUna asa de trist! Poate "suna" aiurea, dar lasa acesta iubire sa te cuprinda, sa te devoreze... Vei iesi mai puternica din aceasta incercare dar cred ca ar trebui sa ai grija si sa nu crezi ca toate iubirile se termina... Hai, ca sunt dusa! fiecare se cunoaste mai bine, si nu ai nevoie de sfaturile mele :( dar am simtit ca trebuie sa o scriu - sper sa nu te fi suparat.

      Chiar ca exista exemple de "mascati" in realitate... Dar, cred, acei oameni numai atata pot - e limita lor maxima... Nu gebea s-o fi spunand ca... Iubirea nu e pentru oricine!

      Sigur ca a-ti alege perechea dupa instinctul cainelui nu e viabila, desi... el "simte sufletul" omului dar noi, ca fiinte inteligente ce suntem... ne ghidam mai mult dupa ceea ce vedem, dupa ceea ce auzim sau suntem determinati sa credem si - indragostiti fiind - vedem numai ceea ce dorim :) Cand deschidem ochii cu adevarat e posibil sa fie putin cam tarziu pentru a ne apara de raniri :(

      L-am vazut in poza pe catelusul tau! E adorabil! Am avut si eu grija de o catelusa pechinez - e argint viu! E si foarte tanara! Abia a implinit un an (atunci avea vreo 9 luni, parca)

      Viata fericita!

      Ștergere
  7. Nu se compară ! Iubirea câinelui este total necondiționată, în timp ce oamenii (și femeile și bărbații) pun tot felul de condiții...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Conditiile acestea - rostite sau nu - ne vor omori dragostea! :) Ce frumos ar fi sa putem iubi cum ne iubesc pe noi animalutele - cainii, in special, pentru ca pisicile nu sunt asa de... emotive. Chiar! cred ca mai degraba ne putem "compara" cu pisicile cand e vorba de iubire!
      Ce prostii scriu! As putea sterge, dar... n-ar fi cinstit! Sa vada si altii ce ma duce mintea la 4 dimineata!

      Ștergere
  8. Ochii credincioși ai câinelui vor rămâne întotdeauna la fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana in ultima clipa a vietii lor ne vor privi cu aceesi dragoste! Din pacate stiu asta cu certitudine!

      Ștergere
  9. ce poveste emotionanta! nu stiu daca este imaginata sau daca este rupta din viata de zi cu zi, dar este plina de stari si senzatii pe care fiecare din noi le-a trait, daca nu personal, atunci poate alaturi de unul din cei mai buni prieteni... Mergem mai departe pe cararea vietii si spunem "asa a fost sa fie!"...
    Patrupedul cu ochi caprui este într-adevar cel mai credincios prieten al omului, devotat si întelegator - ce frumos l-ai descris! Si eu am avut un Leo - foxterrier, si stiu ca exact asa este!
    Sa ai o saptamâna minunata, Diana draga! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E reala in sensul ca "faptele" s-au petrcut, dar cu persoane diferite... Le-am adunat intr-o singura poveste :)
      Mergem, da. Unii cu norocul de partea lor! Si, uneori, ne intrebam daca am gresit noi de a fost sa fie asa...

      Ce faini sunt si foxterrierii! Cunosc o familie care are unul (avea - nu mai stiu daca il mai au) care... se stergea pe picioare inainte de a intra in casa! :)) Era deliciul tuturor!
      Cainii - si caii - par a nutri pentru oameni sentimente puternice si pentru toata viata!

      Viata fericita!

      Ștergere
  10. minunat de frumoase versurile lui Pablo Neruda...minunat de frumoase...

    ochii calzi ai "sufletului cu blanita" de langa noi...ai descris cu atat de multa acuratete dragostea,daruirea animalutului care ne este alaturi daca suntem norocosi sa avem unul...este adevarat,el nu ne judeca niciodata,ne accepta asa cum suntem pentru ca el isi doreste sa ne apartina trup si suflet,fara nici un fel de retineri...
    si ei chiar simt oamenii...
    poate ca nu ar trebui sa povestesc dar...
    eu nu am avut caini,am avut o pisicuta multi ani (semana cu cea pe care o am acum pe pagina mea de blog)...
    aveam si o prietena...de cate ori intra la noi in casa pisicuta mea o ataca urat de tot motiv pentru care o inchideam mereu in dormitor...era singura persoana pe care o ataca...
    ulterior am aflat ca ea,prietena, avea o relatie cu sotul meu (fost in prezent)...
    a fost modul ei de a-mi fi alaturi,de a-mi atrage atentia...si mi-a mai fost alturi inca multi ani dupa aceea...
    m-a emotionat mult postarea ta...ochii lui Lord din aceasta poveste imi sunt tare dragi...







    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac versurile! Le-am descoperit cu ceva ani in urma, cand mi se potriveau perfect! :) Cand intalnesc astfel de versuri regret ca nu am capacitatea de a invata "pe de rost" Trebuie sa notez si, uneori, uit pe unde am notat :)

      Sunt convisa ca simt oamenii! Am vazut prea des reactiile si m-am putut convinge ca instinctul lor e perfect! Cred ca, pana la un punct, si noi ii simtitm pe ceilalti daram pierdut curajul de a avea incredere in instinct... si ne "aruncam" pentru a nu ne intreba mereu, mai apoi, "ce-ar fi fost daca?"

      E trist sa aud cele spuse despre "prietena"... E greu sa poti constata asa ceva si sa poti pasi mai departe in liniste... Nu imi pot decat imagina ce ai simtit cand ai aflat!

      Multumesc, pandhora.
      Viata fericita!

      P.S. De ce nu mai iei un pisoi? :)

      Ștergere