8 oct. 2013

Cândva m-a mușcat un câine



O zi de vară timpurie. Orașul era în fierbere pentru că erau adunați câinii și duși la sterilizare apoi eliberați (mai mult sau mai puțin) prin cartierele de unde au fost luați.
Plec în unul din drumurile ce le aveam de făcut. Scurtez pe lângă un bloc, pe o alee. Văd un grup de trei bărbați și două femei care țipau și dădeau din sacoșe către un cățel alb, mărișor, care aleargă pe lângă ei cu coada între picioare.
- Fugi, doamnă, că-i câine rău! strigă ascuțit una dintre femei.
Unde naiba să fug? Știu că poate fi mai rău dacă o rup la fugă, și mă opresc pe marginea aleii înguste: în stânga blocul, în dreapta un gard de care aproape mă lipesc.
Cățelul, speriat, trece pe lângă mine și mă mușcă de pulpa piciorului stâng. Mă doare de-mi vine să-mi dau palme, dar mă abțin eroic să țip.
- Ce faci, măi? mă adresez câinelui, cu reproș, uimită că am fost mușcată deși m-am străduit să-i eliberez calea, să nu se simtă și mai încolțit. Rana nu era prea adâncă, dar se vedea ca dăduse sângele, însă ciorapul nu era rupt, deci nici rana gravă. Câinele se ghemuiește, speriat, lipit de bloc, de parcă ar fi vrut să se deschidă pământul și să scape.
- Te-a mușcat! se aude o voce ascuțită, a unuia dintre bărbați de data aceasta, și tipul ridică o piatră să dea în câinele ghemuit, care tremura din tot corpul, îngrozitor de speriat.
- Nu da, omule, cu piatra! îi spun, păstrând un ton calm - deși turbam de furie când am văzut ce atitudine au față de câine. M-am așezat în dreptul câinelui și indivizii aceia încercau să-mi explice că acela e un câine rău, care latră la toată lumea și etc. I-am lăsat să vorbească și m-am întors spre câinele care era tot ghemuit. Mă las lângă el și întind, încetișor, mâna, să îl mângâi. Câinele mă mârâie, arătându-mi colții, dar nu pleacă. După modul în care și-a dezvelit dinții - numai la vârful botului - știam că nu va mușca, dar nu-l priveam în ochi. Un câine (ca regulă) urmează să muște numai după ce te avertizează mârâind descoperindu-și întreaga dantură. Dacă vine direct spre tine, ținând coada (dacă are) pe spate, e aproape sigur că vrea să muște.
Renunț să-l mângâi atunci. Stau câteva secunde nemișcată și apoi întind iar mâna, încet, cu palma în sus, și iar mă mârâie, dar nu la fel de convins - îmi adulmecă degetele, de la distanță, dar iar stau nemișcată, fără să retrag palma. În final m-a lăsat să îl mângâi pe frunte, întâi cu vârful degetelor apoi cu toată palma.
- Ați văzut că nu-i un câine rău? îi întreb pe cei cinci care mă priveau ca pe o casă arsă, cum stăteam ghemuită și vorbeam câinelui.
Evident că n-au avut ce să comenteze. Apoi am plecat, în direcția de unde venisem, știind că va veni și câinele după mine și voiam să-l îndepărtez de acei indivizi. M-a condus câinele până la scara blocului unde locuiam. Am rugat o vecină să meargă la ai mei și să le ceară un vas cu apă și ceva de mâncare pentru câine. Înainte de a se uita la mâncare a băut, pe nerăsuflate, aproape toată apa și abia apoi a mâncat. L-am mângâiat și a plecat în treaba lui. Apoi am avut timp să-mi oblojesc și rana - era destul de adâncă și mai am semnul. Nu l-am mai văzut de atunci - așa cum nu îl mai văzusem nici până în acea zi.
Aproape tot cartierul aflase ce pățisem și copiii se amuzau pe seama mea, spunându-mi să nu-mi fie teamă că turbez pentru că acel câine tocmai fusese readus de la sterilizare și vaccinare. Atunci am înțeles de ce era atât de speriat de oameni acel câine și de ce lătra la tot ce are două picioare, două mâini și n-are pene: modul cum îi iau de pe străzi și îi tratează e barbar iar operația e dureroasă, mai ales după ce trece efectul anesteziei - și câinii maidanezi sunt lăsați pe stradă imediat după sterilizare iar când efectul anesteziei dispare apar durerile, în cele mai multe cazuri. E mai mult decât logic ca acești câini să asocieze durerea cu omul și să fie agresivi cu aceștia. Câinii nu fac deosebirea între cei care le-au provocat durere și ceilalți - ei știu doar că omul le face rău.
Azi, un individ lovește un câine; mâine, un om care iubește și câinii ar putea fi mușcat…

6 comentarii:

  1. Mi-a placut povestea. Ai reusit sa descrii perfect intamplarea. Multi oameni nu stiu sa se comporte, au o agresivitate care induce agresivitate cainilor. Si eu am fost muscata o data de pantalon care s-a rupt si a fost zgariata si pielea piciorului, ceva mai sus de glezna si o data de cizma in care eram incaltata. Si cu toate astea niciodata nu mi-a fost teama de ei si nu i-am agresat. Cateodata, la trecerea prin cate un parculet la ore matinale sau pe inserat, ma mai latra cate unul usor agresiv, dar trec fara sa le dau atentie, am observat ca e cel mai bine. Ma inteleg bine cu ei si probabil ei simt ca niciodata nu le-as face vreun rau. Iubesc cainii, Cum iubesc si pisoii. Dar stii :)
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu ai suflet bun si minte! Si poti intelege reactiile cainilor, stii ca nu fac rau doar pentru ca vor sa faca rau... Cand ai ocazia, spune-le si altora cum procedezi cand treci prin apropierea cainilor! Atitudinea ta este cea corecta, pentru ca de te-ai intoarce din drum ai toate sansele sa le atragi atentia... Stiu ca simt oamenii!
      Da, stiu ca iubesti si cainii si pisoii! Probabil ca si tu stii: exista oameni care au caini dar detesta cu pasiune orice alti caini!
      Ziua minunata sa iti fie!

      Ștergere
  2. Of, ce intamplare trista. Bietii caini se inraiesc din cauza rautatii oamenilor si mai ales din cauza indiferentei lor. Am observat ce mirati sunt bietii maidanezi atunci cand le vorbesti. Te privesc atat de neincrezatori, caci cine a mai vorbit cu ei inainte, poate doar ca sa fie injurati si alungati...
    Toata admiratia pentru modul frumos cum ai raspuns cu bunatate, bietului animal speriat. Cred ca si el si-a dat seama ca a gresit cand te-a muscat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am mai fost martora la cateva intamplari de gen: oameni care aruncau cu pietre in caini pentru ca ii stiau de "rai" si oameni care loveau cainii pe langa care treceau fara ca acestia sa ii fi privit macar!
      Multumesc pentru apreciere, Alex. Catelusul acela m-a muscat de frica, iar modul in care si-a infipt coltii a fost... nu stiu... ca si cum nu era convins ca trebuie sa muste...
      Una dintre partile rele - sa zic asa - este si faptul ca adultii ii invata pe copii frica de caini si copiii acestia devin adulti cu frica de caini - desi, uneori, unii, isi schimba atitudinea (am si astfel de exemple).

      Ștergere
  3. Oamenii nu mai au timp si chef sa se gandeasca la ceea ce nu ii afecteaza personal, la ceea ce nu ii doare. Ne-am invatat sa dam verdicte prea usor, sa ne credem stapanii lumii, ne-am asezat pe treptele vietii dupa cum am stiut sa dam din coate... offf, ma lungesc aiurea...
    Ma intreb doar cati "iubitori de caini" ar fi avut puterea de a face ceea ce ai facut tu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dreptate mare ai in cele scrise, dar permite-mi sa fac o remarca: nu e cazul sa te introduci intre cei despre care scrii pentru ca nu esti dintre aceia care dau verdicte prea usor si nici stapan lumii nu te crezi. :)
      Multumesc pentru apreciere, Vienela, si ma bucur ca iti pot da o veste buna. :) Sunt destui care pot face aceasta, pentru ca nu doar ca nu ne temem de caini dar ne sunt si dragi si le intelegem comportamentul, le cunoastem "mimica". :) Imi doresc ca si altii sa invete despre comportamentul cainilor, sa inteleaga ca nu toti cainii sunt agresivi (si sa ii poata recunoaste pe cei care sunt agresivi din fire).

      Ștergere