14 mai 2017

Parfum de personaje. Moarte pe Nil.

N-am citit romanul, am văzut filmul. Am văzut şi ecranizarea din 1978, cu Peter Ustinov in rolul lui Poirot, şi episodul din serialul Poirot (1989-2013), cu David Suchet in rolul faimosului detectiv belgian, Hercule Poirot, excentric şi rafinat. Cred că de-a lungul timpului mi-am imaginat cam cum ar trebui să miroasă o adunare de indivizi bogaţi, aşa cum îmi imaginam cam cum trebuie să fi mirosit pe strazile Londrei, de exemplu, cândva in evul mediu.

sursa
Acţiunea romanului “Moarte pe Nil” scris de Agatha Christie şi publicat pentru prima dată in 1937, se desfăşoară cândva in anii 1930 şi se învarte in jurul unei moştenitoare foarte bogată, frumoasă şi elegantă dar destul de arogantă şi, oarecum, dominatoare. Toate personajele care apar au – mai mult sau mai puţin – o legătura cu această domnişoară Linnet Ridgeway. In principal, totul se întâmplă in Egipt – in cea mai mare parte pe Nil – personajele fiind într-o croaziera de lux pe acest fluviu.

Despre Linnet Ridgeway (viitoare Doyle) îmi imaginez că se parfuma discret, cu parfumuri fine. Poate folosea Chanel No. 5, lansat de Coco Chanel in 1921 şi care, la vremea aceea, era accesibil numai celor cu venituri substanţiale. Sau, poate, folosea Shalimar, lansat de Guerlain in 1925. Poate Joy, de Jean Patou, creat in 1929, un parfum despre care se spune că a fost foarte apreciat in ani 1930, neschimbat până azi, şi in care sunt combinate varietîţi de flori rare in concentratie mare: iasomie, trandafir bulgăresc, ylang-ylang, trandafir de mai, tuberoza; un parfum elegant şi opulent.

Pe scriitoarea Salome Otterbourne - un fel de a spune scriitoare, deoarece cărţile ei erau interzise in biblioteci pe motiv că sunt indecente şi am dedus că erau, cumva, o formă de răzbunare pe diferite persoane din societate (sau doar bârfe) - mi-o imaginez duhnind a parfum, lăsând in urma ei dâre. Cât de bun ar fi un parfum, dacă cea care-l poartă lasă dâre in aer asta spune despre respectiva că nu-i tocmai o persoană stilată, chiar dacă pare a fi. Salome nici măcar nu pare stilată – se împopoţonează şi gândul îi e numai la sex – încă se crede tânără, frumoasă irezistibil şi consideră că bărbaţii trebuie să-i cadă la picioare. Ar putea cădea la picioarele ei, leşinaţi de parfum puternic şi miros de alcool (scriitoarea fiind prietena bună cu paharul). Mi-o imaginez folosind parfumul Tabu de Dana, creat de Jean Carles, care a fost lansat in 1932; un parfum oriental floral care mai exista şi azi. Notele de vârf ale acestui parfum sunt portocala, bergamot, neroli, coriandru; notele de mijloc: cuişoare, iasomie, ylang-ylang, tradafir, narcisă iar notele de baza sunt zibeta, vetiver, cedru, paciuli, mosc, raşina benzoică. La momentul apariţiei mulţi l-au considerat a fi “parfumul femeilor uşoare” - poate pentru că era puternic şi senzual. Ceva mai târziu a început să fie apreciat.

Pe Jacqueline de Bellefort, prietenă cu frumoasa Linnet şi căreia aceasta din urmă îi “suflă logodnicul”, mi-o imaginez folosind un parfum prea dulceag pentru gustul meu. Imi imaginez că ar putea fi Arpege, de Lanvin, un parfum floral lansat in 1927 şi care a devenit popular abia prin anii 1950.

Louise Bourget, servitoarea Linnetei folosea, probabil, parfumurile angajatoarei sale, dar turna pe ea – aşa imi imaginez, şi nu pentru că era servitoare, ci pentru că avea un iubit egiptean pe care, probabil, voia să-l cucerească doar pentru ea (acesta având deja o soţie).

Rosalie, fiica scriitoarei Salome, îmi pare a fi dintre acei copii care trăiesc in umbra părinţilor lor celebri (negativ celebru înseamna tot celebru) şi încearcă să fie altfel decat aceştia şi din acest motiv îmi imaginez că nu folosea parfum. La fel, fără parfum – semn al “capitalismului decadent” – îmi pare a fi şi Jim Ferguson, un tânăr care citea “Capitalul” lui Marx şi se credea luptător pentru egalitate între clasele sociale şi care o curta de zor pe Rosalie.

Doamna Van Schuyler pare a fi o bogătaşă scăpătată sau, oricum, una obsedată de bijuterii – a plecat in croaziera pe Nil doar pentru că Linnet Ridgeway – măritata acum cu Simon Doyle – îşi petrecea acolo luna de miere şi avea un şirag minunat de perle, pe care respectiva şi-l dorea. Cred că, deşi hoaţă, folosea parfumuri de calitate şi nu turna pe ea - cred că Shalimar i se potrivea. Doamna ei de companie, Bowers, are alură masculină şi mă gândesc că parfumul era ultima ei grijă. Mi-o imaginez folosind Blue Grass, de Elizabeth Arden, parfum dezvoltat in anul 1934, un parfum luxuriant, cu note de vârf: portocală, neroli, lavanda, bergamot, la mijloc iasomie şi narcise, iar la bază boabe de tonka, lemn de santal şi mosc.

Se zice că bărbaţii din anii 1930 nu prea foloseau apă de colonie - in ideea că bărbatul trebuie să miroasă bărbăteşte - dar acest produs (apa de colonie) se comercializa (aveau acces mai ales cei cu dare de mână) încă din anii 1920, devenind popular prin anii 1950-1960. Bărbaţii anilor 1930 (cei bogaţi, in special) puneau accent pe curăţenie, in primul rând, şi foloseau săpunuri de bună calitate atât pentru spălat cât şi pentru bărbierit. Pentru a-şi aranja părul mai era la moda Brilliantina, dar mai puţin ca in anii 1920. Majoritatea erau raşi – cei care aveau barbă sau mustaţă stufoase încercau să ascundă vreun defect, vreo cicatrice. Cele mai multe produse cosmetice pentru bărbaţi erau pe bază de citrice. Erau şi bărbaţi care utilizau câteva picături din parfumul destinat femeilor.

Avocatul englez al Linnetei Ridgeway, Andrew Pennington, delapidator, îmi pare a fi genul de bărbat care îşi parfumează faţa cu apă de colonie de proastă calitate.
Colonelul Race, avocatul american al Linnetei, e un tip distins şi discret, deci şi apa de colonie – dacă ar fi apreciat-o - ar fi folosit-o cu măsura.
Doctorul Bressner, un tip cu metode de tratament controversate, îmi pare a mirosi mai mult a substanţe medicinale decât a vreun parfum, dar dacă folosea apă de colonie cred că folosea prea multă şi parfumul se amesteca rău cu mirosul de medicamente.
Simon Doyle, falitul fost logodnic al prietenei actualei soţii e un dandy cu stil - dacă nu ţii seama de faptul că şi-a părăsit logodnica pentru prietena acesteia – deci cred că ştia să folosească apa de colonie astfel încât să nu leşine femeile din cauza mirosului. Pe acest tip mi-l imaginez parfumat cu Zizonia (unisex), de la Penhaligons (lansat in 1930 şi relansat in 2001), un parfum oriental misterios, cu note de condimente arse, piper şi patchouli (acest ingredient pare a fi fost cel mai apreciat in acei ani), dar şi cu note de portocale dulci, vetiver şi ghimbir.

L-am lăsat la final pe Hercule Poirot, detectivul belgian pe care mai toată lumea îl numeşte francez. Poirot e un tip sofisticat şi, cumva, cu fixuri. Când doarme foloseşte plasa pentru păr şi pentru mustaţă mă gândesc că folosea ceara, să păstreze forma mustăţii pe timpul zilei şi, poate, folosea şi briliantina, pentru a da strălucire părului. Bineînţeles că foloseşte şi after shave (precum Aqua Velva, un produs introdus pe piaţă in 1928 de compania JB Williams) sau apa de colonie. Îmi imaginez că in preajma lui se simte un miros de tutun amestecat cu mirosul uleiului de păr şi, eventual, al apei de colonie.
Descrierea lui  Hercule Poirot din romanele pe care le-am citit – aşa cum mi l-am imaginat eu pe detectiv – se potriveşte mai mult cu personajul interpretat de David Suchet şi mai puţin cu cel interpretat de Peter Ustinov, de aceea l-am descris pe primul.

Toate aceste parfumuri se pot amesteca şi cu mirosul de sudoare – pe Nil e foarte cald – dar şi cu mirosul fluviului, al combustibilului folosit de vasul de croazieră ş.a.m.d. Într-un salon mic, aşa cum era cel de pe vasul de croazieră, parfumurile devin mai puternice datorită căldurii iar amestecul lor in aer poate fi ameţitor.

Aşa-mi imaginez eu ca miros personajele din romanul “Moarte pe Nil”. Personajele cu apariţii scurte nu le-am amintit.

O poveste pentru Clubul Condeielor Parfumate găzduit de Mirela. Tema, Parfumul personajelor din romanul “Moarte pe Nil”, a fost propusă de Radu Florin.



Urmatoarea poveste in 11 iunie: Parfumul magazinelor de altădată, temă propusă de Pandhoraa

16 comentarii:

  1. am citit, cu mare plăcere, analiza personajelor din celebrul roman - pornind de la parfumurile lor ! felicitări pentru prezentare ! pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa stiu ca ti-a placut. Mie mi-a ramas gandul la "Raţele stelare". :) Tare-mi place povestirea. :)
      Multumesc pentru apreciere!
      Iti doresc sa ai o saptamana buna! Pupici!

      Ștergere
  2. Savuros, savuros, dragă Diana! Un text doldora de parfum! Documentat și foarte bine adaptat, dacă zici că n-ai văzut decât filmul. Oricum, ecranizarea e foarte bună, respectă cartea și e excelent jucat fiecare personaj. Agatha Christie ar fi fost mai mult decât încântată.
    Ai avut răbdare să atribui fiecărui personaj principal (eu nu văd pe nimeni secundar, toți au rol important aici și acțiunea ar stagna fără vreunul din personaje) câte un parfum, te felicit!
    Sincer, nu cred că ”discret” ar fi un atribut pentru bogata moștenitoare, dominatoare și îngâmfată. Mă bucur că i-ai atribuit și Joy de Patou, care nefiind discret i-ar fi mers mai bine, e doldora de flori, ușor sufocant. Din păcate, azi e reformulat și nici nu mai semănă cu cel de atunci, când era și cel mai scump parfum comercial din lume.
    O adevărată încântare să citesc! Și colajul cu parfumuri mă încântă, te felicit, Diana!
    O săptămână superbă și o mie de pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga Mirela. :)
      Filmul mi-a placut tare mult! N-avea cum altfel, fiind vorba despre unul dintre personajele mele preferate - si ecranizarea unui roman al unei autoare care-mi place mult. :)
      Nu prea stiam cum sa "ma agat" de tema... :)( asa cam am luat la rand personajele (numele mi le-am reamintit cu ajutorul unui site despre filme). Pe capitan si pe altii care au mai aparut pe acolo i-am lasat deoparte - prea ar fi fost luuung textul. :)
      Mi-a placut tema foarte mult.
      Oh! Egoista Linnet mi s-a parut stilata si de aceea m-am gandit ca ar folosi un parfum de calitate si... discret, dar pentru ca nu mi-a placut personajul... l-am dat cu "Joy", din belsug. :)
      Despre "Joy" citisem - cu ocazia povesti - ca ar fi cam ca atunci cand s-a lansat (mi s-a parut cam exagerata afirmatia, dar cum nu l-am "adulmecat" atunci :) am crezut). :)
      O mie de pupici si de la mine pentru tine. :) Sa ai si tu o saptamana minunata!

      Ștergere
  3. Zici de mine ca m-am documentat? Pfff ... dar tu ce ai facut! Esti cu adevarat "teleenciclopedia" :)))
    Nu am citit cartea, numai rezumate de pe net si nici nu am vazut filmul! Nici una nici alta nu sunt genul meu ... asa ca ma enervau teribil! In schimb tu ... mare amatoare de "romane politiste", te-ai miscat ca pestele in apa printer personaje! Si le-ai mai dat si fiecaruia un parfum ... eu cred ca imi prindeam urechile in nume si personaje! Ai scris ... mortal! :))
    Pupici draga mea! Seara placuta! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo, Ella draga! Multumesc pentru apreciere! <3 Dar tu esti buna! :) Eu am vazut filmul asa ca am "brodat" mai usor, dar tu... Nici macar nu-ti place genul de film si ai reusit o poveste foarte faina.
      Mi-a placut filmul - nu cu mult timp in urma revazusem episoadele serialului "Poirot" asa ca... :) Pentru nume m-am oprit la un site specific, 'ca nu le mai tineam minte - exceptand pe Poirot, desigur. :)
      Multumesc. Noapte buna! si saptamana minunata iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Am uitat ... nu rata asta!
    pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I-am vazut pe pufosi! <3 Multumesc! Tot cel gri e favoritul meu. :)
      Pupici! <3

      Ștergere
  5. Ai avut o rabdare fantastica de a recrea o lume parfumata in jurul fiecarui personaj! 🙂
    M a fascinat intotdeauna H P, acest personaj cu minte sclipitoare care la proma impresie nu lasa sa se vada acest lucru dar care se evidentia prin eleganta si pedanterie, exact cum ai remarcat, in tinuta lui nimic nefiind pus la ibtamplare de la manusi, ghetre, pana la melon. Eu mereu mi am imaginat ca parfumul folosit de el are o profinda dar discreta nusnta de tabac si lavanda.
    Fascinanta lumea parfumata a Aghatei Christie din Moarte pe Nil! 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Pandhora. :)
      A fost mai usor decat mi-am imaginat! Inceputul a fost mai greu, apoi au inceput sa se deruleze scenele - drept e: cu nu foarte mult timp in urma revazusem serialul "Poirot", deci si acest episod; vazusem filmul din 1978 si... cuvintele s-au legat aproape singure (numele personajelor le-am luat de pe un site de filme, 'ca doar pe al detectivului l-am retinut). Cu parfumurile a fost mai dificil - mi-era sa n-o dau in bara cu vreunul inventat dupa 1937, cand a fost publicat romanul pentru prima data. Cu aceasta ocazie am aflat si despre altele - inclusiv despre... magazinele de altadata. :)
      E adorabil "omuletul" cu "celulele lui cenusii" mereu in alerta. :) Tabacul si lavanda si eu cred ca i se potrivesc. :)
      Iti doresc sa ai o saptamana minunata! <3

      Ștergere
    2. si eu am vazut serialul acum doi-trei ani si la tv si pe net
      actorul mi se pare fantastic, dupa Ustinov, cel mai bun Poirot
      fascinanta lume acelor timpuri :)

      Ștergere
    3. Da... David Suchet mi s-a parut super potrivit in rol. Am citit pe undeva ca avea o "perna" pentru burtica aceea proeminenta. :)
      Au fost vremuri nebune-nebune! :) Si in sens pozitiv si negativ. Deci, pe scurt: fascinanta lume. :)

      Ștergere
  6. Ai reușit să așterni o poveste frumoasă, cu o ironie fină și veselie, foarte bine documentată atât din punctul de vedere al personajelor cât și al parfumurilor. Se vede că ești o veche participantă la poveștile parfumate, te descurci cu mare ușurință printre ele reușind să asociezi perfect miresmele cu persoanele potrivite. Să ai o săptămână veselă și plină de bucurii, dragă Diana! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere.
      Imi place sa caut info despre parfumuri pentru ca gasesc multe despre... ma si mir ce descopar! :) Uneori gasesc raspunsuri la intrebari pe care nici nu le aveam bine conturate in minte. :) Intr-un fel, "povestile" se tes singure...
      Multumesc, Dana draga! Iti doresc sa fii vesela si multe-multe motive de bucurie sa ai!

      Ștergere
  7. Diana, tu mereu reusesti sa ai o linie a ta, aparte, chiar daca subiectul pare ca nu ar mai putea primi ceva in plus, după ce v-am citit pe voi. Am citit cartea si am revazut filmul cu Suchet in speranta ca pot primi putin timp liber cat sa adaugsi eu varianta mea. Din păcate, a fost un sfarsit de saptamana cu peripetii, iar eu am ramas cu gustul cititului ca in vremurile bune, pe cand era musai sa ma incadrez intr-un termen, dar și cu aromele, parfumurile si asocierile voastre. Iți doresc o saptamana frumoasa. Multumesc pentru text si imaginile noi create din mintea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Adriana.
      Oh, peripetii! :) Ai "material" pentru minunatele tale povestiri "de viata". Sper ca au fost peripetii in sens mai mult pozitiv, dintre cele care pe moment ne fac sa ne luam de cap dar mai apoi devin amintiri hazlii. :)
      Cu placere. :)
      Multumesc. Saptamana minunata iti doresc sa ai!

      Ștergere