16 mai 2017

Şcoli sau închisori?

Catedrale şi biserici, pare a fi răspunsul. Nu afirm că ar fi rău, dar pare că nu-i suficient, in sensul de a mări numărul celor care merg la şcoală mai mult de zece clase şi de a micşora numărul celor care ajung la închisoare. Nici prea multe locuri de muncă nu asigură bisericile...

Sunt necesare şi şcolile şi spitalele şi închisorile – şi in toate să existe decenţă. Pentru mai puţine închisori e nevoie de un nivel de trai mai ridicat; numărul şcolilor e irelevant dacă mulţi copii nu vor beneficia de educaţie aşa cum “scrie la carte”.

Învăţământul o fi, teoretic, gratuit dar părinţii sunt obligaţi să cheltuiască o căruţă de bani – pe care, foarte mulţi, nu-i au. Învăţământul obligatoriu de zece clase e aproape inutil cuiva care nu îşi permite să cumpere ceea ce-i este necesar in anii de studii - uneori, profesorii dau “note de trecere” in virtutea obligativităţii celor zece clase (nu mi se pare incorect in cazul celor cu posibilităţi materiale reduse, deşi…). In plus, inegalitatea financiară între oameni afectează pe copiii ai căror părinţi nu au bani să le cumpere nu doar haine dar nici rechizite. Când manualele gratuite nu ajung pentru toţi elevii ghici cine le primeste pe cele gratuite? Copiii ai caror părinţi sunt săraci nu au nici condiţii de a învăţa, acasă, plus ca au şi multe alte probleme. Şi acesti copii săraci îşi doresc lucruri, îşi doresc să înveţe – cei mai mulţi – dar şansele lor de a-şi îndeplini dorinţele tind spre zero.

Învăţământul, in general, pare inutil in România dacă nu există locuri de muncă suficiente pentru toţi: necalificaţi, calificaţi şi super-calificaţi…

Copiii din familiile sărace nu beneficiază nici de asistenţă medicală aşa cum ar trebui; şi nici părinţii lor. Şansele ca aceşti oameni să se îmbolnăvească sunt foarte mari. La spital, in cele mai multe cazuri, sunt ultimii băgaţi in seama pentru că nu pot plăti…

Sărăcia e unul dintre factorii care conduc la infracţionalitate. Oamenii săraci nu sunt predispuşi la infracţiuni dar ajung să le săvârşească (şi) in disperare de cauză. Alţii, desigur, fură (de exemplu) pentru că obţin rapid “venituri”. Ajung să fie judecaţi şi condamnaţi. In sala de judecată se va ţine (mai mult sau mai puţin) cont că omul e la prima infracţiune, că e sărac lipit pâmântului, că şi că… In unele cazuri, oamenii nu au bani să ajungă la instanţă şi să depună mărturie in favoarea celui judecat (sau nu ştie că poate face asta pentru că unii aparători nu le vorbesc şi despre această minimă şansă de a obţine o condamnare mai mică şi / sau cu suspendare). Apoi… judecătorii sunt puţini şi dosarele sunt cu miile! Unele dosare au şi câte 100 de file – nu ma refer la dosarele “grele”, instrumentate in ani şi ani… - ci la cele ale inculpaţilor care vin din pătura săracă a populaţiei. Cât de mult ar vrea un judecător să citească toate aceste dosare, să le studieze pentru a lua o decizie cât mai corectă, îi este greu pentru că nu are, fizic, timpul necesar. Şi, iac-aşa, se umplu puşcăriile.

Paranteză: unii vor spune că politicienii condamnaţi nu sunt săraci. E drept, nu (mai) sunt la momentul judecăţii…

Întreţinerea unui deţinut costă statul (deci pe noi toţi, mai mult sau mai puţin) destul de mult. Un deţinut are parte de trei mese pe zi – ceea ce un om sărac s-ar putea să nu îşi permită; deţinutul are dreptul la asistenţă medicală (atâta câtă e), ceea ce un om sărac nu-şi permite întotdeauna. Şi, atunci, mă întreb: cum să nu le convină unora să îşi petreacă viaţa prin puşcărie dacă in libertate poate că nu au un adăpost şi nici măcar o masă asigurată in fiecare zi?

Da, sunt in puşcării indivizi cu adevărat sadici - in România mai puţin decât in alte state – dar asta nu înseamnă că trebuie să fie trataţi ca animalele, pe vremuri (când vor ieşi vor fi şi mai răi) şi, in plus, trebuie protejaţi de ei ceilalţi… Contactul între detinuţi ar trebui să fie cât mai scurt, să nu se “califice” şi găinarii, învăţând de la cei cu infracţiuni grave – acest fapt nu e posibil când sunt înghesuiţi unii in alţii.

N-ar trebui uitaţi nici cei care lucrează in penitenciare, păzind deţinuţi ş.a.. Între altele, munca lor devine mai dificilă când deţinuţii sunt claie peste grămadă şi le pot scăpa multe din vedere.

Dacă vrem mai puţini oameni in puşcărie (mai puţini infractori) poate că ar trebui să privim in altă direcţie, să găsim soluţii pentru ca tot mai puţini oameni să ajungă in puşcărie iar cei care ies să fie integraţi / reintegraţi in societate in mod real, nu doar teoretic, pentru că dă bine pe hârtie, pentru Uniunea Europeană. Un fost puşcăriaş îşi găseşte greu de lucru iar firmele care au contracte cu statul pentru a angaja foşti condamnaţi nu îşi respectă întotdeauna angajamentul, in sensul că nu le oferă condiţii tocmai bune de lucru.

In general, cel care a fost închis rămâne tarat pe viaţă. Există şi excepţii, desigur. Intervine mai apoi reabilitarea şi unii ajung chiar “jurnalişti” de marcă (de exemplu) şi mai apoi deputaţi.

Răspunsul la întrebarea din titlu? Şcoli! De fapt, mai corect ar fi: învăţătură, educaţie. Clădirile sunt relativ uşor de ridicat, dar pentru a “ridica” un om e nevoie de mult mai mult… Până atunci, însă, închisorile sunt necesare, dar nu aşa acum sunt astăzi.

Cred că e greşit ca atunci când cineva vorbeşte despre condiţiile infernale din puşcării să fie contrat cu argumente gen: dar spitale? dar şcoli? Sunt chestiuni diferite care conduc la acelaşi rezultat: ceva mai bine pentru societate in general. Atunci când condamni un individ nu îl reduci la stadiul de animal (cei care se comportă inuman  nu sunt animale, ci sunt răi pentru că pot sau pentru că ceva e defect in creierul lor). Cred că e aiurea să militam pentru condiţii mai bune pentru animale şi să susţinem că puşcăriaşul merită să sufere. Unii da, merită, pentru faptele oribile săvârşite. Totuşi: vom şti vreodată ce ar fi devenit aceştia dacă viaţa lor ar fi fost altfel, dacă n-ar fi fost marginalizaţi, bătuţi, ignoraţi, educaţi rău etc. de mici, dacă ar fi avut acces la învăţătură, la asistenţă medicală?

Pentru a fi mai puţini oameni in puşcării (mai puţini infractori) e necesară (şi) o politică penală eficientă, dar şi o “apărare socială” bazată pe studii serioase privind cauzele infracţionalităţii, o politică de prevenire şi control a criminalităţii. Pentru a descoperi şi explica natura cauzelor care determină şi favorizează fenomenul infracţional e necesară o cercetare criminologică – in România a fost desfiinţat Institutul Naţional de Criminologie… In 2003 a fost înfiinţat, in 2007 a fost desfiinţat… La începutul anului s-a aprobat hotărârea de guvern pentru… re- reînfiinţare – 5 posturi deocamdată, zicea ministrul justiţiei in martie a.c., dar sunt prevăzute… 20).

10 comentarii:

  1. Se pare ca "lantul slabiciunilor" functioneaza perfect! Dar tja, atat timp cat politicienii si ziarele sunt ocupati cu alte lucruri ... e greu sa schimbi situatia! La noi au închis din puscarii pentru ca erau prea multe si "nelocuite"! :))
    Iti doresc o zi fantastic de frumoasa, draga mea Diana! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cu adevarat un "lant al slabiciunilor". S-ar putea rezolva si cu scolile si cu spitalele si cu inchisorile daca ar exista vointa. Bani s-ar gasi – destui si numai daca s-ar deranja sa recupereze prejudiciul de la bogatasii condamnati... Descentralizarea ar fi o idee, dar ar trebui prevazute obligatoriu unele sume pentru judetele care sunt foarte slab dezvoltate din punct de vedere economic; politicienii ar trebui sa se ocupe sa dezvolte economic zona pe care o reprezinta in parlament.
      Oamenii nu stiu ce drepturi au si nu stiu cum le pot pretinde, politicienii nu au interes sa le spuna...

      E mai mult decat clar: nivel de trai mai ridicat, inchisori mai puţine. :)

      Multumesc, Ella draga! Noapte buna, si zi superba sa ai! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Bună Diana!
    Răspunsul îl ai în primele cuvinte ale articolului,felicitări pentru postare!
    O zi împlinită și cât mai frumoasă îți doresc,draga mea!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga
      Oooo! Cei care slujesc biserica se pot implica in multe, dar pare ca n-o fac prea des... Sunt multi oameni implicati in ajutorarea celor fara posibilitati – nu le minimalizez meritele – dar se poate si mai mult. Numai la spitale daca ma gandesc... Nu e personal... Nimic n-ar trebui sa le opreasca (in sensul interdictiei) pe calugarite, de exemplu, sa se califice si sa lucreze voluntar. Calugarii care au o calificare ar putea fi voluntari in penitenciare, sa-i invete meserie pe cei care vor...
      Mai e ceva: trebuie sa existe "protocoale", sa se stie exact ce si cum se face... sau se poate face.
      Da... :) Visez. Stiu ca nu e simplu, dar e posibil – unii au dovedit ca se poate.

      Multumesc. Iti doresc sa ai o noapte linistita si o zi minunata! Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  3. Mie mi se pare ca sunt muuuulte lucruri tratate superficial, din pix, ca sa zic asa. Daca vrei sa rezolvi cu adevarat ceva respectul, fata de fiinta umana ar trebui sa fie punctul de pornire. Mie de exemplu nu prea mi-e clar, daca cei incarcerati pot munci, pot invata/practica o meserie. Adica dupa mine ar cam trebui. Asa mintea se canalizeaza altfel. Si poate pot si castiga ceva pentru momentul iesirii. Lipsa libertatii este defapt pedeapsa. La noi se tot adauga si alte pedepse, ce tin de conditii, ceea ce principial nu e corect!
    Complicat...

    O zi excelenta, Diana draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In functie de regimul de detentie (deschis, semi-deschis) si alte cateva conditii pot munci, pot invata... Trebuie, insa, sa existe posibilitatea: dotari, personal etc. (pentru ca cei care vor sa invete).
      Sunt puţini cei care muncesc si nu pentru ca nu vor (sunt si destui care nu vor), ci pentru ca nu au unde... Nu-si gasesc de munca oamenii liberi, dar cei aflati in executarea pedepsei cu inchisoarea...? Firmele, in general, sunt reticente cand e vorba despre detinuti, plus ca trebuie sa le dea salariul minim pe economie – angajatorii ar vrea sa poata negocia salariile, mai ales ca cei mai multi detinuti nu au vreo calificare. Detinutul care munceste pastreaza (din ceea ce stiu) 40% din ceea ce castiga, restul intrand in contul Administratiei penitenciarelor, pentru cheltuieli diverse. Cei care au venituri trebuie sa-si plateasca singuri cearceafuri, tacamuri etc. (in general, nu sunt obligati la aceste plati cei care dovedesc ca nu au din ce sa plateasca). Penitenciarele au si venituri proprii, dar nu-si pot acoperi cheltuielile... si au nevoie de bani de la buget.
      Fapt divers: masa pentru un detinut e de 3-4 lei pe zi; pentru un angajat la penitenciar e cca. 20 de lei pe zi – si sunt multi angajati (si cu toate acestea e insuficient numarul "gardienilor" propriu-zisi) pentru ca nu exista peste tot supraveghere video, detinutii stau claie peste gramada s.a..
      Am senzatia ca politicienii – indiferent de culoarea politica – nu se deranjeaza sa rezolve ceva pentru a avea ce promisiuni sa faca in urmatoarea campanie electorala... Si oamenii tot spera ca "de data aceasta chiar se va rezolva"... Si nu se rezolva. :(

      Multumesc, Suzana draga! Noapte linistita iti doresc, si o zi minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Draga mea Diana,ai scris un articol de minte si suflet,foarte bun :cu argumente,pro si contra,solutii posibile dar nu previzibile,la multiplele probleme ale majoritatii populatiei din Romania !Cred eu ca toate relele pornesc din statutul omului in societatea noastra(!).Ce "drepturile omului,obligatii...."Nu vor sa porneasca dela asigurarea unei educatii
    reale,pentru toti la fel !
    As spune multe,"dar cin' sa faca "?
    Ganduri bune si zile frumoase !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, Natalia draga, multe pot fi facute atunci cand exista, in special, vointa politica - dar, vorba ta: cin' sa faca? Ala care nu reuseste sa citeasca juramnatul de investire in functia de consilier judetean, pentru ca nu prea stie sa citeasca? Daca el a ajuns acolo de ce n-ar ajunge si altul? :(
      Oamenii mai pun mana de la mana si mai ajuta pe unde e posibil, dar numai la nivel de stat se poate lucra... "uniform". Nu se vrea invatamant serios, care sa "destupe" mintile oamenilor. Uneori cred ca indivizii din fruntea statului sunt intr-o lume paralela cand vin cu idei de genul "manuale pe CD" cand unii copii - nu doar de prin catune - n-au vazut cum arata un computer.... E mai mare râsul cand citesc in Constitutie (si prin tratate la care Ro a aderat) ca dreptul la invatatura e asigurat! Asigurat cum? Exista scoli, dar multi copii locuiesc atat de departe de ele incat merg pe jos, uneori prin noroi sau paduri pentru a ajunge, franti de oboseala... :(
      Si dreptul la munca! Statul e obligat sa asigure cetatenilor un trai decent. Cum? Prin ajutoare sociale care nu le ajung nici pentru mancare? De locuri de munca amintesc politicienii doar asa, in campanii electorale... :( UF!

      Multumesc. Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
  5. Un articol foarte bun, dragă Diana! Ai semnalat nu doar o problemă, ci multe probleme, din și mai multele cu care ne confruntăm în această țară plină de nedreptăți și realități strâmbe. Pentru educație, pentru buna formare și creștere a copiilor, nu sunt bani de-ajuns niciodată. Învățământul este într-o continuă improvizație, cu pretenții de „reformă”, care nu duce la nimic bun. Politicienii doar se fac că se preocupă de binele țării, pe care au jefuit-o și distrus-o de atâția ani. Iar pentru răufăcători și infractori de tot felul, statul plătește (de fapt tot noi, oamenii simpli) bani grei. Și pentru ce? Nu ar fi fost normal ca toți cei care au o „datorie” de plătit pentru faptele lor să-și plătească singuri șederea în detenție, prin muncă? Abia atunci era vorba de pedeapsă, de penitență. Pentru foarte mulți, pușcăria este... „stațiune”!
    Oare se va îndrepta ceva în țara asta?
    Zile fericite, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Alex.
      Sunt atat de multe problemele in aceasta tarisoara incat nici nu mai stim care e cea mai urgenta pentru rezolvare. :(
      E cat se poate de clar ca politicienii au pierdut de mult contactul cu realitatea din tara - ei au inca impresia ca sunt alesi pentru a avea la dispozitie cetatenii, dar nici cu unii dintre cetateni nu mi-e rusine: unii prea inghit orice, pe nerasuflate...
      Cred ca invatamantul functioneaza mai mult in virtutea inertiei, a dedicarii unor dascali si datorita dorintei copiilor de a invata... Nu doar ca nu sunt bani suficienti pentru invatamant dar l-au "birocratizat" ceva de speriat!
      In puscarii, cei care au posibilitati materiale isi platesc - mai mult sau mai puţin - detentia; toti sunt obligati la curatenie si altele de gen, ba sunt si multi care ar vrea sa munceasca, doar ca... nu exista locuri in care ar putea munci toti. Mai sunt scosi la curatat zapada, la unele munci agricole... si o parte din ceea ce castiga (atunci cand sunt retribuiti) se retine pentru diverse cheltuieli in penitenciar... Cea mai rea parte cu penitenciarele de pe la noi este ca oamenii - chiar si cei aflati la prima fapta, nu extrem de grava - se abrutizeaza... in special din cauza conditiilor; altfel spus: probabilitatea de a fi "recuperati pentru societate" e mica. Si ceea ce mi se pare de speriat este ca sunt tot mai multi minorii care savarsesc infractiuni (multi la indemnul adultilor care stiu ca minorul cu varsta sub 14 ani nu raspunde penal, dar va deveni "specialist"). :(

      Ratiunea imi striga ca nu se va indrepta ceva in tara aceasta, dar "doza" de idealism ma indeamna sa sper in continuare. :) Poate eu nu voi apuca acea vreme, dar imi place sa cred ca celor ce vor fi atunci le va fi mai bine. :)
      Multumesc, Alex draga! Zile fericite iti doresc!

      Ștergere