5 sept. 2013

Două mâini, două picioare, fără pene; Doamne, ce e?!



Pornind de la “gîndul de-o zi” al lui Flavius: În care poţi să mori ucis din dragoste de cîine, la care am ajuns de la Daurel's Blog, mi-am amintit de acel brașovean care a fost ucis (în ziua de 1 august 2010) încercând să-și pună la punct vecinul.

La acel moment, despre gestul lui a scris cam toata presă - importantă – internațională.

Bukşi rătăcea, pe străzile din Braşov, flămând, când un bărbat l-a luat la bătaie într-o parcare. Adrian Prişcu, în vârstă de 50 de ani, a auzit urletele animalului din apartamentul său şi, imediat, a coborât în faţa blocului. Prişcu, un bărbat înalt şi bine clădit, l-a somat pe vecinul său să lase căţelul în pace, iar pentru că acesta nu s-a conformat, l-a lovit. Ameţit de alcool, rivalul l-a pocnit pe Prişcu în cap cu o sticlă de bere, apoi i-a înfipt un ciob în inimă. După două luni, povestea a fost prezentată la un post de televiziune din Germania şi astfel au aflat Sylvia şi Josef, din Hailfingen (si l-au adoptat pe Bukși, scrie si in libertatea.ro)
Familia de germani mai are un maidanez, adoptat tot din Brașov - pe Mara.

Unii ar spune că gestul bărbatului a fost unul stupid, dar cine să se aștepte că un om pe care crezi că îl cunoști de ceva timp e în stare să devină bestie cu chip de om? Gestul lui Adrian Prișcu, însă, a fost instinctul unei ființe umane.

Bărbatul și-a dat viața nu doar pentru acel câine. Din punctul meu de vedere a făcut o demonstrație despre ceea ce trebuie să fie un om. Nu batem câinii care ne ies în cale, nu-i ucidem, nu rămânem indiferenți cănd alții îi lovesc, ci încercăm să îi adunăm și să educăm oamenii cum să se comporte în preajma câinilor în general și a câinilor vagabonzi în special.
În general, nu trebuie să rămânem indiferenți când vedem semeni care au un comportament violent, indiferent că se comportă violent față de animale sau - mai ales! -  față de oameni. Poate mâine e rândul nostru, și “nimeni nu se bagă”.

Acum există dispoziții legale care pot fi aplicate celor care sunt violenți cu animalele dar nu se deranjează nimeni (sau prea puțini  se hotărăsc) să reclame pe vecinul violent care crapă capul unui câine - din contră, se laudă (public) și se bucură că au avut, cândva, un astfel de vecin. 

Nota: nu stiu cui apartin cuvintele din titlu (unii amintesc de Pitagora)

Altele:

2 comentarii:

  1. Cutremurătoare întâmplare. Nici nu poate fi vorba de ucidere accidentală. Să dai cu sticla în cap, apoi cu un ciob să-l loveşti în inimă, nu mai e...greşeală. Este răutate cruntă, bestială! Ăsta merită închis la ocnă, pe viaţă!
    Pentru tot ceea ce se întâmplă cu aceste animale abandonate şi hăituite, numai noi, oamenii, suntem vinovaţi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La vremea aceea au ramas multi interzisi, sa zic asa... Nu mai stiu cati ani de puscarie a primit cel care l-a ucis... Hm...
      Da, noi suntem vinovati. Si ar fi asa de simplu - ar fi fost, mai ales, acum cativa ani - sa rezolvam problema fara uciderea lor in masa (gand care ma infioara). Dar daca cei care au caini in orase au grija - cei mai multi - sa nu-si lase cainii la imperecheat aiurea, cei de la tara nu prea au grija si refuza sa ii sterilizeze pe motiv ca nu mai sunt asa vigilenti pe post de pazitori ai gospodariei (si au dreptate, dar ar trebui sa aiba grija). Pe de alta parte, mai e si ideea ca o catelusa care nu fata macar o serie de pui se imbolnaveste de cancer. Nu-i adevarat, din ceea ce am aflat de la unii veterinari si chiar din experienta catelusei pe care am avut-o. Dar oamenii trebuie educati, invatati corect, nu manipulati conform intereselor de moment ale unora si altora.

      Ștergere