30 mar. 2017

Surprize cu blană

In curtea unei casei şi-a facut apariţia un pisoi tigrat. Barbatul care locuia la etajul doi şi care trebăluia prin curte la acel moment i-a adus ceva de mâncare şi a încercat să îl mângaie dar tigrişorul n-a stat la mângâiat: a mâncat şi a plecat. A revenit şi in alte zile. Intr-o zi l-a găsit pe balcon, dormind pe niste preşuri. N-a alungat pisoiul, pentru că prea dormea liniştit.

Într-o seară, când se pregătea de culcare, a auzit gălăgie in sufragerie. Nu-şi imagina că ar fi intrat hoţii, dar inima a tresărit, totuşi, de spaimă. A intrat încet şi a aprins lumina. Pisoiul a ţâşnit de pe sofa şi-a dispărut pe balcon, apoi in noapte. Bărbatul a zâmbit şi a închis uşa de la balcon.

Zilele treceau, pisoiul venea şi pleca - n-a mai intrat in casă şi nici pe balcon nu l-a mai vazut. Pe la începutul verii… “miau-miau”. Omu’ s-a gândit că pisoiul e prins pe undeva in curte, pentru că miorlăiturile erau slabe. Priveşte prin pomi, caută prin iarbă, caută la subsol… Pisoiul nicăieri. Când revine in casa aude iar “miau-miau”. In sufragerie nu era urmă de pisoi… Ca să aibă inima împăcată caută şi in unul dintre dormitoare, pe care îl folosea mai mult ca debara şi unde avea dulapuri in care îşi ţinea hainele de iarnă vara şi cele de vară iarna, lenjerii de pat, prosoape si alte lucruri de care nu avea zilnic nevoie. Acum îi era clar: miorlăiturile anemice veneau din dulap. Unul dintre dulapuri avea uşa întredeschisă. O deschide şi vede tigrişorul lingând de zor trei ghemotoace ude fleaşcă! Întâi n-a înţeles ce vede şi se întreba cum de sunt uzi pisoii… Apoi se face declicul: tigrişorul era pisică şi acum era mamă! Familia de pisici era aşezată pe câteva pulovere care din acel moment nu mai puteau fi folosite. S-a luat cu mâinile de cap - la propriu - apoi a zâmbit larg. S-a dus la bucătarie şi a pregătit mâncare pentru pisica mamă; a pus şi apa într-o scrumieră rotundă din sticlă şi a dus totul in dormitor, lăsându-le lângă dulap. A apropiat uşa dulapului şi a închis uşa dormitorului. Fereastra a lăsat-o deschisă, in caz că pisica ar fi vrut să plece.

In fiecare dimineaţă şi in fiecare seară intra şi lăsa mâncare pentru pisică. Le-a amenajat o litieră cu nisip, să-şi facă nevoile când o fi cazul. Altfel nu-i deranja deloc. După vreo lună, când a intrat dimineaţă să lase mâncare, i-a vazut pe toţi cei trei micuţi păşind încetişor şi clătinat prin cameră, cu micuţele lor codiţe ridicate ca nişte antene şi căpşoarele prea mari pentru acele trupuşoare, mieunând cu glas slab. Când i-au simţit prezenţa au părut că vor să vină la el; i-a mângâiat uşor, cu vârfurile degetelor. Se minuna de cât sunt de mititei, de boticurile lor roz şi ochişorii albaştri. Cât de neajutoraţi erau! Pisica mamă nu era in cameră. Când le-a dus de mâncare seara pisica era acolo şi - pentru prima dată - s-a apropiat de bărbat şi a început să se gudure de picioarele lui, torcând. A întins mâna şi a mângâiat-o pe cap Se împrieteniseră.

Au crescut şi au tot crescut… Puseseră stăpânire pe cameră… “Gazda” ştia că trebuie să rezolve chestiunea înmulţirii aşa că, rând pe rând, toţi au ajuns la veterinar, inclusiv pisica mamă, care era singura femelă. Pe toţi i-a îngrijit bărbatul după operaţie. Era sigur că îl vor respinge acum, dar n-a fost aşa. N-au mai stat in casa după ce şi-au revenit, dar nici din curte nu plecau - poate plecau noaptea, dar mereu reveneau: ştiau că găsesc mâncare şi adăpost.
(in foto, pe un sac de frunze, este unul dintre puii pisicii care a fătat in dulap acum câţiva ani).

₪₪₪₪₪₪₪
Constat că am o mulţime de gheme de amintiri… Citesc ceva scris, văd unele fotografii şi - hop! - începe să se desfăşoare un ghem.
Într-o zi a tras de fir Vienela, amintindu-mi de Marco, in altă zi a tras de fir domnuio, cu fotografia “Big mama” şi mi-a amintit episodul cu pisica din dulap. 

©©© Un sufleţel in trupuşor de blană pleacă din viaţa noastră - mă gândesc, cu drag, la Leuţu acum, unul dintre căţeluşii prietenei-japoneze - altul vine, mai devreme sau mai târziu. 

16 comentarii:

  1. Frumoasă și înduioșetoare povestea pisicilor din dulap !
    O notă bună,foarte bună, chiar domnului cu suflet cald !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Induiosatoare e un cuvant potrivit - la care nu m-am gandit. :)
      Dintre cei care l-au cunoscut cred ca niciunul nu s-ar fi gandit ca acel om ar putea fi capabil de astfel de gest. :) Ii placeau animalutele, dar nu se aratase vreodata de acord cu a le tine in casa. :)

      Ștergere
  2. Ce suflet nobil are acel om!
    Am scris aici o juma de pagina si sa evaporat! :(
    Asa ca ma limitez sa spun, sa ne traiasca cat mai mult animalutele si sa avem respect pentru oamenii care le ajuta!
    pupici si o zi faina draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost un om care ajuta pe oricine ii cerea vreun ajutor, dar nu se aratase vreodata de acord cu a tine animalute in casa. :)

      Oh, ce rau imi pare! :( Te rog, cand scrii mai mult, da un "copy" textului - in caz ca zboara in neant cuvintele ramane sansa de "paste" (am patit si eu de cateva ori, asa ca... am ales varianta "copy" si "paste, daca e cazul).

      Sa ne traiasca! Si sa fie sanatosi toti cei care au in sufletul lor un loc si pentru animalute. :)
      Multumesc, Ella draga! O zi minunata iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  3. M-a înduioşat povestea. Ce bine e când afli despre oameni cu suflet atât de mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca sunt multi cei care au si pentru animalute un loc in suflet. Cel puţin, imi imaginez ca sunt! Vreau sa fie! :)
      O zi minunata iti doresc!

      Ștergere
  4. Imi si imaginez cum se uita si in loc o pisica, vedea mai multe! :)
    Fain acest crampei din viata unui om deosebit si a pufoaselor.
    Multumesc, draga Diana! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Da! Si eu mi-am imaginat nedumerirea! :)
      Cu placere, Suzana draga! Multumesc pentru apreciere.
      Iti doresc sa ai o zi minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Bună Diana!
    Frumoasă povestea ta,și eu cred că aș fi făcut la fel pentru că îmi plac pufoșenile!
    Îți doresc un weekend pe placul inimii tale,draga mea!
    Pupici cu drag și multe îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Oh, te cred! Despre tine pot spune ca ar fi firesc sa faci un astfel de gest - stiu ca ai un suflet bun. :) Barbatul in cauza nu era dintre cei de acord sa aiba animalute in casa si cu atat mai mult sa aiba grija de ele in acest mod.
      Multumesc. Iti doresc sa ai o zi minunata! Imbratisari si pupici, cu drag! <3

      Ștergere
  6. interesantă acţiune a avut pisica-mamă !!! curajoasă !!!
    îmi pare rău că au ajuns pe la medicul veterinar - dar asta e !
    un om deosebit dar care a fost dresat, încet-încet, de pisicuţă !!!
    am avut şi eu un pisoi, la oraş, când locuiam la bloc - am suferit când a ales destinul de a pleca de la noi şi a merge cu noua lui familie (am bănuit că a ales să stea printre pisicuţe: era soţia şi puiuţii lor ?! nu ştiu şi nu voi şti niciodată exact !)... atunci când îl zăream, îl strigam pe nume -Miţu-şi îşi ridica privirea la mine, sus, la balcon... am ţinut mult şi la el ! la ţară nu pot avea pisoi - Puiu îi prinde şi-i ''aranjează'', este un crud vânător !
    săru'mâna pentru cuvintele calde adresate lui Leuţu !!!
    weekend plăcut, cu drag !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca a inteles ca acolo e un loc unde ar putea făta in siguranta. :)
      Ca bine zici! Nu m-am gandit ca l-a dresat pisicuta. :) Ce fain suna! :)
      Miţu tau drag imi aminteste de Miţi, prima pisicuta pe care am avut-o in apartament de bloc si care a fugit... in lume dupa vreo doi ani (cred). Am regasit-o dupa vreun an - era o imensitate de pisica pentru ca era in grija unor oameni din alt bloc. Am luat-o acasa si a recunoscut locul, cand am deschis frigiderul a venit repede - asa cum facea inainte de a pleca s.a.m.d. Din pacate, la acel moment aveam doi motani (noi eram copii si nu ne ocupam de pisoi decat pentru a ne juca) :) si mama n-a vrut sa o tina si pe ea, asa ca am vrut sa o duc de unde am luat-o dar mi-a sarit din brate si a fugit in alta directie - n-am mai vazut-o de atunci. :(
      Oooo! cate amintiri cu pisoi si alte animalute mi-ai adus in actualitate! :)

      Puiu e un caine... veritabil, "n-a cazut la pace" cu pisicile. :)
      Cu placere, draga prietena-japoneza... Cuvintele care sa exprime exact ce simt nu le gasesc. :

      Multumesc. Cu drag iti urez si eu sa ai un weekend cat mai frumos.

      Ștergere
  7. O poveste tare frumoasă, care mi-a topit inima. Mi-a amintit de puiuții cățelușei noastre, acum dusă în raiul cățeilor... Un suflețel pleacă și altul vine, dar toți rămân în memoria inimii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La un moment dat, in inima ajunge sa fie o mare inghesuiala de amintiri duioase, o dulce nostalgie. :)
      Iti doresc, cu drag, sa ai o duminica minunata!

      Ștergere