20 apr. 2017

E o junglă

Atunci când ai un traseu fix: acasă-muncă-şcoală-mall-etc. nu prea ai parte să vezi multe şi unii ajung să creadă că nimic neplăcut nu se întâmplă in zona lor dar, de fapt, ei nu ies din propria zonă de confort. Şi bine, fac, in fond, dar să nu mai spună că ceea ce ei nu au văzut nu există.

Activate de o întâmplare recentă, mi-au revenit in minte unele dintre întâmplările la care am fost martoră sau despre care am auzit sau citit. Unele sunt amuzante, altele din contră, despre unele am scris, despre altele nu voi scrie… prea curând.

Sunt oameni care nu mai au loc nici de porumbei şi nici de ciori. De câini, se ştie prea bine, sunt foarte mulţi cei care nu mai au loc, şi nu doar de cei maidanezi. Sunt oameni care beau prea mult şi n-au ce face, alţii n-au somn şi se iau de oameni de la înălţimea etajului; altul apară un câine şi-şi pierde viaţa. Mai sunt cei care lovesc azi un câine şi câinele, mâine, ar putea agresa un om nevinovat, cum şi mie mi s-a întâmplat, când m-a muşcat un câine după care unii aruncau cu piatra. Ba mai sunt şi indivizi care-şi bat propriul câine!

Oamenii, însă, nu se iau doar de animale pe stradă! Până şi unii poliţai se comportă dubios cu unii oameni. Da, omul e beat, dar pentru asta nu trebuie să-i dea brânci!
Un individ oarecare îşi bate iubita, la adăpostul întunericului… Altul îşi strigă necazurile şi ameninţă la întâmplare…

Am senzaţia că oamenii au luat-o razna! Au ajuns să arunce câini  pe fereastră sau să îi mutileze! Poliţaii amendează oamenii fără adăpost care adună plastic din gunoaie sau pe cei care hrănesc pisici! Uneori, urmărind aplicarea legii cu orice preţ nu se mai ţine cont de oameni… Dorinţa de a fi deosebit îi aduce pe unii in situaţia de a ucide animale "in direct"!

Poveşti am multe şi, pe zi ce trece, se tot adună…

Poliţaii şi adolescenţii beţi

Noaptea, pe la doişpe, cu ani in urmă, plimbam pe “domnul Problemă” – Boby, boxerul pe care l-am găsit şi care lătra cam la tot ce avea patru picioare. Bulevardul lung şi pustiu – o plăcere să te plimbi când e linişte şi aerul mai curat. Imediat după ploaie. La un moment dat, in faţa mea apare un grup de puştani care făceau gălăgie, loveau coşurile de gunoi până le dărâmau, urcau pe bănci, înjurau in gura mare. O clipă m-am temut: nu ştii ce-s in stare să facă adolescenţii in general, dar când sunt beţi! Arunc o privire in spate, cu gândul să mă întorc de unde am venit. Acolo, la câţiva metri in urma mea – dar departe de puştani – doi poliţai. Ar fi trebuit să răsuflu uşurată, in caz că… ei erau acolo. Ţi-ai găsit! Sub privirile mele mirate cei doi îşi făceau semne, in ce direcţie să dispară: să traverseze sau să intre între blocuri. Cred că nu se puteau hotărî pentru că la un moment dat s-au ciocnit puternic unul de celalalt, pornind in direcţii opuse, apoi au dispărut între blocuri ca şi cum nici n-au fost! Conta că eram acolo şi erau acolo şi adolescenţii scăpaţi de sub control? Nu! Treaba lor nu părea să fie protejarea cetăţenilor şi a bunurilor oraşului. Adolescenţii s-au apropiat, m-au ocolit şi şi-au văzut de ale lor.

Furia personificată

Tot noapte, tot in cartier. Ar putea ca cineva să creadă că e un cartier rău famat cel in care locuiesc. Nu, doar că, atunci când eşti atent, realizezi câte se întâmplă in jurul tău.
Liniştită, tot cu câinele, mă plimbam in apropierea blocului, într-o zonă verde înconjurtă cu gard viu. Se auzeau voci agitate, care se apropiau. Un tânăr şi o tânără. Cred că ea era gong de beată. Striga cât o ţineau plămânii despre un tip care nu ştiu ce-i făcuse. Striga şi înjura, lovea cu poşeta in gardul viu, dădea cu piciorul in bordură. Şi-a dat de coşul de gunoi din zonă. Dă-i bătaie coşului! Cu picioarele, cu pumnii, cu poşeta. Dădea in coş şi-l zgâlţâia şi-mi imaginam că-l vede pe tipul care-o supărase. Cel de lângă ea încerca s-o potolească, dar pas de-a potoli furia dezlănţuită!

Câinii maidanezi şi pisicile

A fost o perioadă in care, noapte de noapte, o haita de câini (mereu aceeaşi) dădea o raită şi prin cartierul nostru. De cele mai multe ori se iau de pisicile care nu sunt la adăpost. Aveam lângă fereastră pregătiţi câţiva cartofi mici, să dau după câini atunci când îi auzeam lătrând la pisicile ascunse pe sub maşini. Unui taximetrist i-au spart câinii un “stop” încercând să ajungă la pisica adăpostită pe roată, sub aripă, şi i-au zgâriat maşina – am dat după ei cu cartofi până au fugit (era târziu in noapte). Oh! Nu sunt singura care făcea asta! :) In unele nopţi am auzit ferestre deschizându-se, bătăi din palme şi… cartofii zburau după câini.

Johnny, pisicul nostru cel mic, a fost scăpat de mama de o haită de câini care-l alergaseră - ziua -  până sub o maşină. Mama, fiind afară, a dat cu un băţ după ei şi ţipa “marş”, să alunge câinii. Or fi zis vecinii că a luat-o razna, pentru că tata tocmai murise, cu vreo două săptămâni înainte. Dar nu despre Johnny voiam să scriu, ci despre o micuţă alb cu negru pe care a prins-o haita, într-o noapte.

Cei care sunteţi sensibili, vă rog, săriţi următoarele două paragrafe.
Am auzit lătrături furioase şi miorlăituri de groază. Am privit pe fereastră, să ştiu spre ce direcţie să-mi concentrez atenţia. A fost prea târziu! La nici 50 de metri de bloc, haita a sfâşiat pisoiul! Am văzut, efectiv, cum au smuls din ea mai multe boturi, apoi s-au bătut pe bucăţile însângerate. Imaginea mi-a rămas întipărită in minte pe vecie! Atunci mi-am dorit să nu fi fost luminată zona, să nu fi auzit lătrăturile! A doua zi, in locul respectiv, erau doar pete de sânge…

In altă noapte, câinii au alergat o pisicuţă care avea un picior rupt de un om care n-a avut loc de ea. Se mişca greu – lăbuţa îi atârna ca şi cum ar fi fost o şosetă goală (fusese tot ce a putut face veterinarul pentru ea) – o numiserăm “şoseţica”. In acea noapte am reuşit să ajung afară la timp şi să alung haita, dar după câteva zile au reuşit s-o ucidă…

Să fi urât câinii pentru asta?! Da, m-am gândit cu răutate la ei, dar mi-am dat repede seama că e instinct, nu agresivitate gratuită. E soarta vietăţilor in sălbăticie – erau ele intre ele, animalele…

Pisica zăpăcită

Într-o noapte, târziu, plimbam câinele pe bulevardul lung şi liber de oameni şi maşini. La vreo 50 de metri înainte, o mâţă neagră făcea salturi înalte, se dădea peste cap, alerga in zig-zag pe lăţimea trotuarului, dintr-o zona verde in alta. Pe acolo urma să trec şi mă temeam ca pisica să nu atace câinele – sunt teribil de feroce aceste feline şi când îşi înfig ghearele şi dinţii smulg nu doar pielea de pe animal (sau om). Când m-am apropiat s-a mai liniştit şi privea, cu multă atenţie, ceva aflat lângă ea. Încetişor, m-am apropiat: era un şoricel mititel – probabil mort la acel moment. Nici bine nu m-am zgâit că pisica a agăţat şoricelul, l-a aruncat “peste cap” şi-a fugit după el. Câinele a început să latre, aşa ca m-am indepărtat.
Pentru prima dată – şi ultima (deocamdată) am fost martoră la “joaca pisicii cu şoarecele”. Nu mi-a plăcut., dar zbenguiala pisicii – până să aflu ce făcea – m-a distrat.

Portocaliul pitit in iarbă

Serile trecute, lângă bloc, plimbam câinele, noaptea. Toate se întamplă numai noaptea! Un pisoi portocaliu, pe care l-am văzut cu ce uşurinţă urcă şi coboară din copaci - şi m-am temut pentru cuiburile de păsări care sunt prin copacii din zonă - era ghemuit in iarba destul de înaltă şi nu părea să se dea dus deşi mă apropiam cu câinele. Am văzut că dă din fălcuţe şi mi-am imaginat că a găsit ceva de mâncare, aşa că am ocolit locul. A doua zi, dimineaţa, am trecut prin zonă: peste tot fulgi şi un trupuşor de porumbel zăcea acolo fără cap… Cina pisoiului fusese acest proumbel. N-aş fi putut să-l salvez nici dacă interveneam in momentul când am văzut pisoiul – el molfăia deja.
Acesta e incidentul care mi-a adus in minte întreg valul de mai sus.

Când e vorba despre animale, e legea firii, mai greu de înţeles e firea unor oameni.
Vorba cântecului: It's A Jungle Out There  

8 comentarii:

  1. Ca întotdeauna raman muta la ceea ce scrii atunci cand este vorba de animalele fara stapan care au avut nenorocul sa se nasca în Ro. Stau si ma întreb de ce aici "merge" faptul ca nu vei gasi animale vagaboante si acolo nu? Nici aici adaposturile pentru animale nu sunt finantate de stat si aici totul merge pe baza de "voluntariat", dar cum de merge? Habar nu am! Daca ai caine trebuie sa platesti o taxa anuala. Asta difera de la consiliu la consiliu. La mine, chiar acum m-am uitat, costa 84,65 pentru un caine, 122,05 pentru 2, 250,10 pentru 3 si uite asa progesiv la mai multi caini. Toti au un numar de înregisrtrare pe care esti obligat sa-l agati de zgarda, fara acel numar nu ai voie pe strada. La pisici nu sunt reguli, dar tot nu le vezi vagabondand pe strazi! Vroiam de mult sa ating problema medicilor veterinary! Aici daca apelezi la doctor pentru ca ai animalul bolnav, poti de la început sa faci împrumut la banca! :)) Mishu a fost bolnav acum 3 ani si am ajuns urgent cu el la clinica!A avut gripa! In viata mea nu am crezut ca un pisoi poate face gripa! Am platit 110 euro, pentru consultatie si pentru un antibiotic. Cand l-am castrat, acum 10 ani în urma, am platit în jur de 200 de euro, acum probabil ca sa scumpit. Si acum revin ... si totusi nu sunt caini sau pisici vagaboante! Gata ma opresc! :)))
    Iti doresc o zi minunata! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In Bv par a se schimba in bine lucrurile, dar... lent. Am vazut caini multi liberi in cartierele de pe la marginea orasului, dar mai sunt si prin celelalte zone, dar nu foarte multi. SUnt oameni care-si lasa cainii sa iasa din curte sau nu sunt atenti si acestia ies (sau sar gardul)...
      Motivele pentru care pare ca nu se rezolva sunt mai multe, dar ceea ce pare sa se vada cu ochiul liber e faptul ca se invart multi bani in "afacerea" aceasta. Nu mai stiu pe unde, acum cativa ani, ingrijitorii de la un adapost de stat aveau salarii de... director. Banii sunt folositi - se pare - in alte scopuri decat ar trebui.
      Exista campanii gratuite pentru sterilizarea cainilor si pisicilor - gratuite pentru cel care are animalutul). Sunt cativa medici veterinari care trateaza gratuit animalele fara stapan aduse la ei de cetatenii care le gasesc in drum si sunt veterinari care opereaza / trateaza si "pe datorie".
      Sunt sigura ca este si o chestiune de mentalitate, dar e mai mult vorba despre saracie... Un om sarac dintr-o tara vestica in RO s-ar "califica" pentru "clasa de mijloc". Aici, cainii trebuie sa aiba, obligatoriu, microcip (era vreo 50 de lei unul si nu toti cei care au un catel isi pot permite - da, pare ciudat!) Toti trebuie sa aiba carnet de sanatate si vaccinarile la zi. Sunt prea multi oameni (fara posibilitati materiale serioase) care au in ingrjire (particular) mai multi caini (sterilizati) si nu si-ar putea permite toate taxele care exista in alte state in cazul celor care au caini.
      Despre pisici... O! Adaposturi pentru ele sunt foarte putine in tara, iar oamenii care nu isi tin pisicile in casa si nu le sterilizeaza se trezesc, uneori, cu pui... Unii ii ineaca, de mici, dar altii ii lasa sa-i intarce pisica apoi ii abandoneaza pe undeva... La noi in cartier e o doamna care a dus la sterilizat o multme de pisici, dar tot mai apar pui pentru ca oamenii aduc fie pisici, fie pui... S-a dus vestea ca aici sunt in siguranta pisicile.
      Totusi, de pisici vagaboande avem nevoie pentru ca sunt si... soricei (inclusiv prin beciurile de pe sub blocuri sau in garajele subterane). E mult de lucru cu mentalitatea, in general, pentru ca impotriva soriceilor si gandacilor sunt si alte metode...

      Multumesc, Ella draga. Minunata sa fie si ziua ta. Sanatate (si) lui Mishu! (nici eu nu am auzit de gripa la pisici, dar de multe n-am auzit!) :)
      Pupici! <3

      Ștergere
  2. viaţa este plină de astfel de întâmplări - aşa cum ai scris şi tu !!! şi eu am văzut multe din cele neplăcute... oftez ! animalele distru multe, vânează ca să mănânce ! oamenii ne surprind din ce în ce mai mult cu fapte ciudate parcă din filme horor !
    bine că mai avem şi momente plăcute !
    pupic şi o seară liniştită - îţi doresc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si impresia mea este ca oamenii par a avea comportamente tot mai ciudate... :( S-au comportat ciudat si in alte secole dar acum, cand stiinta ofera o multime de posibile rezolvari pentru multe chestiuni parca nu mai e ok un comportament ciudat. :)
      Daaa... momentele placute - mai ales cele alaturi de cei dragi - ne alina durerea pricinuita de vreo bazaconie vazuta sau auzita. :)
      Multumesc, draga prietena-japoneza. O seara linistita iti doresc sa ai si tu. Pupici!

      Ștergere
  3. Ce multe istorioare mai ai! Pe unde stau, nu cred ca am mai vazut caini fara stapani. Au cam reusit sa ii ia de pe strazi. E adevarat ca prin alte cartiere nu stiu cum e! Noi avem langa bloc o zona pentru caini, cu pietris mai mult, dar vara, cand trec pe langa ea, imi tin respiratia.
    Bineinteles ca e si cos dedicat, ba de multe ori am vazut si pungute, dar stapanii nu se sinchisesc. Fiecare cu ideile proprii...
    Oricum, despre civilizatia strazii si de cei chemati sa o mai si pazeasca, se pot scrie tomuri! Poate peste... multi ani va fi mai bine!
    Seara frumoasa sa ai, draga Diana! Pupici!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt momente in care-mi doresc sa scriu povestioarele... si-apoi ma gandesc ca sunt, mai mult, povestile altora. :)
      In principiu, nici in zona noastra nu sunt maidanezi - era o haita care trecea numai noaptea; in ultimul timp (2-3 ani) am auzit rar haita in zona.
      In zona amenajata pentru caini nu ar trebui sa puna pietris, din mai multe motive, intre care: rahatelul se aduna mai greu; majoritatea cainilor sunt obisnuiti sa-si faca kk in iarba, nu pe pietre sau asfalt. Cat despre adunat... Oare acei oameni nu-si dau seama ca de nu aduna cainii lor vor lua pe picioare una-alta si vor duca in casa?! :( Un cos de gunoi dintr-o astfel de zona trebuie golit des si, din cand in cand, spalat, altfel va puti ingrozitor pentru ca rahatelul transpira in punga, iar daca pungile nu sunt bine inchise sau sunt sparte (sau se sparg)... vai si amar (mai ales vara).

      Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai un weekend minunat! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Pana nu uit, imi place melodia de la final, si mi-a placut mult serialul (Monk).
    Offf.. nu prea gasesc cuvinte pentru astfel de postari. Oricum as privi lucrurile, tot la oameni gasesc problema. Ca oamenii ranesc animalele, e clar. E plina lumea de nesimtiti, prosti. Dar animalele trebuie protejate, iar noi, oamenii ar trebui sa ne ocupam de asta. Sunt de acord cu Ella in ce a scris. Aici unde sunt eu nu vezi (pentru ca NU sunt) caini si pisici pe strada, abandonati. Efectiv nu sunt. E foarte controlata situatia, sunt multe legi in privinta lor. Nu poate nimeni sa aiba o pisica sau un caine dupa care sa-l abandoneze. N-ai cum. Daca aduci animale din afara tarii, trebuie neaparat sa areti pasaportul la granita, deci trebuie sa fie inscris cu hartii in regula. Daca cumperi, iar faci hartii. Daca adopti, la fel. Eu nu pot sa adopt. Fiindca nu dau animale oricui. Apartamentul meu e prea mic pentru o pisica, iar ei prefera sa dea in adoptie doua pisici de-odata, nu le place sa stie ca pisica ar fi singura. Ceea ce mi se pare ok. Cand voi avea o casa mare, voi avea si 10 pisici. Toate adoptate. Pentru caini e mai dificil, dar nu stiu foarte multe detalii. Stiu doar ca trebuie sa le faci o fisa la politie, trebuie sa il inveti sa se comporte (exista un cuvant pentru asta, dar imi scapa. Stii tu, dusi la scoala :)) ), si restul (hartii, veterinar, etc). Daca cainele tau ataca pe cineva pe strada, risti o amenda ingrozitor de mare si posibil sa trebuiasca sa ii pui o botnita. De cand sunt aici nu am dat de niciun caine agresiv, oamenii au grija de animalele lor, cunosc lume cu pisici, nimeni nu are o singura pisica. Iar adaposturile au mare grija de animale, atat cat timp ii au, cat si dupa ce ii dau, asigurandu-se ca le ofera o casa buna. Daca am vazut vreodata o pisica pe strada, sigur venea de la vreo casa, si se vede pe ele: sunt grasute (nu stiu daca e vreo rasa de aici din elvetia, dar chiar sunt toate grasute), ingrijite si deloc salbatice.
    Mi-e mila de situatia animalelor din Romania :( Daca s-ar vrea, s-ar putea obtine ce este si in restul Europei. Dar lumii nu-i prea pasa!
    Imi cer scuze daca am facut greseli, scriu tarziu, sunt obosita si ma explic mai greu de obicei. Animalele sunt un punct sensibil pentru mine.

    Te pup cu drag!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie mi-a placut serialul Monk tare mult! Detectivul e pur si simplu mortal! :)

      Acum, in multe adaposturi publice s-a mai imbunatatit situatia animalelor fara stapan (sunt si destule exceptii). In cele private, in general, animalelor le-a fost mereu mai bine (cu unele exceptii). Din adaposturi animalele se dau celor care le vor numai daca pot face dovada unei locuinte proprietate - daca sunt cu chirie se cere acordul proprietarului (dar nu stiu daca in toate cazurile) si dovada unui venit care permite ingrijirea unui animal (dar nu in toate cazurile); animalele sunt sterilizate / castrate, au carnet de sanatate si, la inceput, sunt verificati cei care adopta. Din pacate, aici nu sunt educati cainii din adaposturi, nu sunt pregatiti pentru un prieten biped; mai sunt voluntari care ii scot la plimbare si ii invata sa mearga in lesa si ii mai invata unele comenzi uzuale (dar mai greu, pentru ca plimbarile nu sunt regulate - in general la sfarsit de saptamana). Oricum, e mult mai bine ca inainte cu numai cativa ani.
      Aici e lege prin care proprietarii de caini considerati periculosi sunt obligati sa ii declare si la Politie, nu doar sa ii inregistreze la o asociatie chinologica. Acesti caini trebuie sa poarte obligatoriu botnita cand sunt in public (nu se intampla intotdeauna, dar pe mine nu ma deranjeaza in mod deosebit deoarece consider ca cei care ii au ii cunosc si stiu ce le poate mintea blanosilor lor - nu-mi prea place cand astfel de caini sunt lasati liberi, pentru ca prea multi oameni reactioneaza isteric la vederea lor si cainele e animal, deci imprevizibil - si nu e vina cainelui ca-si urmeaza instinctul.

      Si aici sunt amendati proprietarii ai caror caini musca pe careva in public - a fost si o exceptie: un dobitoc (nu-i pot spune altfel) a zgandarit un Rottweiler prin gard, cainele a sarit gardul (care era destul de inalt) si l-a prins pe biped de gamba; proprietarul nu a fost amendat, dar a fost obligat sa inalte gardul si sa plateasca tratamentul inconstientului.

      De cativa ani e obligatoriu cip-ul de identificare pentru caini dar... ce folos! Unii isi lasa cainii sa se plimbe singuri pe strazi - ii poate lovi vreo masina, sau vreun om - sau pot fi furati (se fura caini aici de zici ca-s din aur!) - ii fura ori pentru recompensa ori pentru a-i vinde. :( Sunt unii care-si lasa cainii legati pe langa magazine sau la intrarea in piata! Cainele se poate desface si pleca sau poate fi furat (puţini caini refuza sa plece cu cineva care le ofera "ceva bun" de papa)...

      Daca azi cei mai multi caini sunt sterilizati, cu pisicile e mai greu. Cele din Elvetia s-ar putea sa fie toate grasute si pentru ca sunt sterilizate / castrate si animalele se cam ingrasa dupa aceasta operatie (e nevoie de dieta in cazul lor si de multa miscare pentru a nu se ingrasa). Exista campanii de steriliyare gratuita si oamenii duc destule pisici pentru a fi operate, dar nu pare ca e suficientŞ sunt prea multi cei care le lasa sa-si urmeze instinctele - mai rau e ca unii abandoneaza puii (uneori inainte de a fi intarcati) sau - mai rau! - ii ucid. :(

      Ai dreptate: prea multor oameni de aici nu prea le pasa... :( Nu sunt educati sa le pese.
      Si pentru mine inseamna mult (si) animalele. :)
      Iti multumesc pentru toate randurile-gandurile tale lasate aici. Cui ii pasa de greseli cand fiecare cuvant e scris din suflet?! :)

      Te imbratisez cu drag! <3

      P.S. Am repostat comentariul pentru ca ma exprimasem gresit la inceput - s-ar fi inteles ca si in adaposturile private (in toate) ar fi neglijate animalutele.

      Ștergere